vineri, 7 martie 2014

Vintage

De ce ne simtim atrași de așa numitul vintage? De ce a revenit moda de acum câțiva ani ... mulți ani? Ce este vintage, de fapt? Anii 50? 60? Epoca victoriană? Perioada interbelică?
Am dat o căutare pe Pinterest după simplul cuvânt ”vintage”, în speranța că o să mă lămuresc de ce a apărut cu atâta elan acest curent. Site-ul afișează fotografii preponderent din anii 50, dar îmi dă câteva răspunsuri la întrebare. Așadar, eu apreciez ceea ce e vechi pentru că:
Femeile erau mult mai diafane, în primul rând purtau preponderent rochii, nu pantaloni și vai, ce m-au mai fascinat când eram domnișoară rochiile de genul ăsta:
Apoi erau bijuteriile de pe oglinda din dormitor ... Mama n-a avut, dar îmi aduc aminte că am văzut perle pe noptiera unei rude mai bogate, la care am stat cândva. Ochelari de soare ca aceia ce se zăresc în foto de mai jos am avut și eu. Erau cu lentila de plastic :)
Si tot pe noptiere sau pe oglinzile din dormitoare stăteau și sticluțele de parfum ale mamelor. Mă întreb de unde se aprovizionau mamele din provincie cu conținutul  din sticluțe, căci eu nu-mi amintesc deloc de vreo parfumerie la mine în orășel. N-am nici o amintire olfactivă în sensul ăsta.
Vintage nu e numai moda vestimentară, e și cea a interioarelor și zău dacă m-aș da în lături de la a folosi din nou un telefon ca acelea cu care am crescut:
Până și genul ăsta de valize mi-l amintesc, atâta doar că erau alte culori, mai terne - maro, verde închis, gri ... E adevărat că în copilăria mare au luat ai mei un geamantan din imitație de piele, maroniu. Cu el mi-am făcut cea mai mare parte din studenție, după care l-am folosit pe post de depozit de haine de iarnă/vară sus pe șifonier.
Bibelouri nu aș mai purta prin casă, căci nu prea se mai potrivesc cu mobila melaminată, nu furniruită, dar mileuri mi-am mai făcut. Imi și place să le fac, îmi place să le și văd, încălzesc casa și n-aș ezita nici o secundă să-mi pun la ferestre și așa ceva:
Nu mai lungesc postarea, că și-așa a ajuns prea mare, cred. Ca să mai dau un răspuns la întrebare, o să spun că mie vintage-ul îmi amintește de anii din copilărie, când n-aveam nici o grijă, când mama era atotputernică și împreună cu tata mă apărau de bau-bau, oricine ar fi fost el, când zilele erau luuuuungi și soarele era strălucitor și bucătăria bunicii avea fereastra la cer, nu în dreptul ochilor, cum o are acum. Vintage-ul îmi aduce un fel de sentiment de siguranță, de trăinicie, o senzație că timpul n-a trecut nici atât de mult, nici atât de repede. Imi adună în memorie senzații plăcute, miros de pudră, sclipiri de bijuterii din ștrasuri, sunet de sonerie de la ușă, țârâit de telefon, gust de cireșe amare sau de căpșuni acre, încă necoapte ...
Poate că sunt nostalgică, poate nu, dar nu e nimic rău în nostalgia asta. Simona mi-a făcut poftă de postarea asta.

9 comentarii:

Simona Fusaru spunea...

imi aminesc de mirosul de parfum de viorele combinat cu cel de tutun de pipa – aveam in cartier o tutungerie bine aprovizionata. parfumeria mare era in centru - cu sticlute goale cu atomizor, de toate felurile, pictate, din sticla mata; cu apa de toaleta si de colonie in recipiente mari, din care puneau in recipientul cu care veneai de-acasa (azi e in centru un magazin de cat's cu parfumuri-ulei, cu recipiente cu bila sau gen spray – in el se pun dilutii, in functie de preferinta, sau chiar combinatii.
mama avea si perle – colier si bratara, presupun ca imitatie -, si cutie, si ochelari de soare, dar n-avea toaleta cu oglinda.
valiza maro, cu colturi metalice, aurii, pe sifonierul din dormitorul parintilor (in ea erau hartii diverse).
bibelouri? pai n-am 4, vii, care-mi mobileaza orice polita/raft?:) avem acasa un telefon si mai vechi, e decor in camera copilului nr. 1
vintage are aroma de vremuri cand casele, ciresii, zilele erau nespus de mari. intre timp, ne-au ramas mici. ma bucur ca te-am cufundat in nostalgie.

martamag spunea...

Eu nu prea reuşesc să fac diferenţa între vintage şi retro...Oricum, nu ştiu cine nu este nostalgic la îmbrăcămintea, decoraţiunile, parfumurile de odinioară. Cele care ne amintesc de copilărie, de tinereţe (eu chiar nu mai sînt tînără), adică de vremuri splendide, indiferent ce personaje erau cocoţate în fruntea ţării pe atunci. Frumoasă postare!!!

cristina spunea...

simona, se pare ca nu suntem singurele, ia uite ce scrie azi una din tipele pe care le urmaresc euȘ http://shortbreadandginger.blogspot.ro/2014/03/poldark.html

marta, chiar asa, vintage sau retro ar trebui sa fie acelasi lucru. vintage e un termen mai ... nou :) tanara esti in suflet, ca am vazut cum scrii si sufletul e singurul care conteaza (desi uneori ne mai incurca niste riduri ...) Ma bucur ca ti-a placut postarea, mi-a placut s-o fac.

Maria spunea...

mirosul de pudra .... mda

Dani P. spunea...

Melancolii de primavara ... De cand visez eu la o masuta cu oglinda ...
Si pe mine m-a rascolit Simona cu articolul ei, acum vii si tu si ma faci sa retraiesc clipele in care scotoceam in cutia cu cercei si cu margele ... Nu colectionez lucruri vechi, dar daca le am le pun la loc de cinste.
Merci, pentru amintire !

cristina spunea...

maria, nu?

dani, chiar ca, poate ca primavara asta ploioasa ne face melancolice ...

ghemulet spunea...

La multi ani de ziua femeii.Sa fi iubita si za zambesti.



"Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gand frumos
Si ii dedic modesta-mi poezie.

In fata ei eu ma inchin pios
Cat vremea nu e inca prea tarzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele imi par ca-s de prisos
Si-as vrea sa am mai multa fantezie,
S-o venerez si sa-i aduc prinos;
E si balsam, e si anestezie...

Femeia e ceva miraculos "

Mihaela Dămăceanu spunea...

Da, cred şi eu că este o nostalgie, dar una tare frumoasă. Ai definit aşa de bine şi ai sirprins esenţa acestui curent, că este tare clar acum de ce prinde atât de bine în vremurile acestea nebune, nebune. Uite că m-a cuprins şi pe mine nostalgia...Avea mama câteva pălării şi o tocă cu voaletă şi o mulţime de pantofi cu toc cui...

CCristinaC spunea...

Pentru mine, vintage inseamna atentia la detalii. Detalii in vestimentatie, in accesorii, in mobilier, in culori, detalii in viata. In copilarie nu am avut parte de prea multe detalii. Mama nu-si permitea decat strictul necesar. A fost greu sa fie parinte singur a doi copii.
Da' m-am facut mare :) si ma bucur acum de detalii :)