duminică, 20 martie 2016

Cum era sa daram eu casa

Duminica dimineata devreme. Conform ritualului zilnic, scoatem pisicile afara, la cererea lor. In caldura si confortul casei, deschid computerul ca sa imi beau cafeaua in tihna, in timp ce ma mai uit la una - alta.
Sotul se pregateste sa plece. Isi ia micul dejun, iar eu ma gandesc sa fac niste poze noului tricotaj inceput aseara. Bag cardul din aparatul foto in cititor, ca sa vad cum au iesit pozele. Cum n-am mai facut de mult treaba asta, gasesc si filmulete mai vechi, pe care nu stiu daca le-am vizionat. Fac clic pe unul si computerul imi cere sa instalez ceva. Dau "Next" si continui sa ma uit la poze.
La un moment dat o aud pe Missie mieunand jalnic. Sar panicata sa ma uit pe geam, ca doar de acolo s-ar fi putut auzi pisica. Ma uit, nu e. Imi iau ceva gros peste pijama si ies afara, sa o caut. Ea era afara, bine merci, fara nici o urma de stres. La fel si maica-sa, Maia.
Vin inapoi. Ma asez la calculator. Iar aud acel mieunat jalnic. Ii spun sotului, il aude si el. N-am innebunit eu.
- O fi in pod? ma mir eu cu voce tare.
- O fi, dar eu ma grabesc, du-te tu si te uita.
Ma duc. Accesul in pod mai e cum mai e, dar cautatul pe acolo, in zona unde acoperisul se termina, e din cale-afara de neplacut. Ma asteptam ca acolo sa se auda mai tare, dar nu, nu se mai auzea nimic. " S-o fi speriat de zgomot, ia sa fac eu liniste." imi zic. Nimic, nici un sunetel.
Cobor, ma asez la calculator, pisica miauna din nou. Ciulesc urechile, identific cu aproximatie zona si decretez: e un pisoi in peretele casei!
Sotul e asteptat si nu mai poate sta, pleaca si ma lasa cu stresul. Eu ies afara si inspectez zona cu pricina, caut sa vad pe unde ar fi putut intra pisoiul, bag betisoare prin toate gaurelele prin care nici albina n-ar fi putut intra, dar in zona crepusculara din capul meu era posibil orice. Nu aud nimic, nu gasesc nimic plauzibil ("oare de ce sa aleaga o pisica sa fete intr-un loc in care nu se poate misca???"), asa ca ma intorc in casa. Ma asez. Iar aud mieunatul de jale!
Ies din nou afara, car scara de aluminiu mai mare si mai grea decat mine pana in zona cu pricina, ma urc pe ea cu grisinele tremurande, sa ma uit in streasina, pe acoperis, pe magazie. Tot nimic, dar ma gandesc in disperare sa scot niste scanduri de sub acoperis. Ma duc in magazie, caut uneltele, le gasesc, ma intorc. Neauzind nimic, imi vine in cap sa ma duc sa iau un pahar din casa, sa ascult cu el prin pereti, sa vad unde e mai exact nefericita creatura. Am ascultat, n-am auzit nimic.
Dandu-mi seama ca a folosi cleste si  alte unelte de forta, cocotata pe o scara, nu e tocmai la indemana mea, decid sa procedez inginereste: trebuie neaparat sa gasesc intrarea nefericitei pisici, ca tot pe acolo o s-o si scot.
E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan. Cand peretii sunt compacti, nu ai cum sa-ti dai seama pe unde ar fi putut sa intre o pisica gestanta nicicum. Decid sa intru si sa il astept pe-al meu, ca doua capete-s mai bune decat unul.
Intru si ma asez, dar ce sa astepti, cand pisoiul mieuna cu atata jale??? Cum sa astepti??? Pun paharul  pe pereti si prin interior - nimic. Am intrat si am iesit si am cautat cred ca de 20 de ori!
Ma gandesc sa fac liniste totala si pentru asta mai era nevoie de un singur lucru: sa inchid si computerul. Il inchid. Ascult. Ciulesc urechile. Nu se mai auzea nimic!
"O fi adormit, mititelul. S-a incalzit peretele de la soare si a adormit, obosit de atata mieunat. Macar ma lasa sa-l astept linistita pe al meu."
Linistita am zis? Noooo! Zona crepusculara ce-mi zice? "Dar daca o fi murit?? Cum sa stau cu un pisoi mort in perete???" 
Ei bine, pana la urma am decis ca cea mai buna solutie e sa astept. Pe sot sau pe pisoi sa se trezeasca. Daca nu se va mai trezi, va trebui sa gaurim ceva, pereti, acoperis ... ceva.
Ma suna mama. Ii povestesc si ei. O ingrijorez si pe ea.
Dar tot zona ... e crepusculara pentru ca tot ce se intampla in ea e cam defazat fata de ce era acum niste ani ... zona zic imi provoaca revelatia!
Cand am inchis computerul, am inchis ca ultima fereastra si un Windows Media Player pe care il instalasem cand am vrut sa vizionez filmuletul, dar el rula si rula si rula ce credeti? FILMULETUL!!! Si da, in filmulet era Maia, care asculta la boxe un pisoi care mieuna cum stia el mai bine, dar tot reluandu-se filmul, se auzea incontinuu si nu, nu in boxe, ci in casti! Auzeam totul la casti si ele erau puse pe masa, langa urechea  mea!
Iata si filmuletul cu pricina si acum spuneti si voi, daca erati in locul meu ce faceati? :)))
video

15 comentarii:

Dani P. spunea...

Cristina,am zambit si m-am socotit cand mi s-a intamplat ultima oara o chestie din asta :))) Totul e bine cand se termina cu bine. Ce ti-e si cu tehnologia asta :)))

martamag spunea...

Amuzantă întîmplare și bine relatată, astfel că abia așteptam deznodămîntul! Seară plăcută!


Vasi Dubreu spunea...

M-ai tinut cu sufletul la gura, ca intr-un film de actiune-comedie :))

Simona Fusaru spunea...

demaram daramatul casei, logic :)

Catrinel spunea...

Doooooaaamneeee!
Daca eram in locul tau? Innebuneam toata familia si daramam casa :)))
Bine ca totul a fost de fapt in regula.

cristina spunea...

Ma gandeam eu ca la fel ati fi facut si voi! :))

Mihaela Damaceanu spunea...

Hai ca esti haioasa foc1 Ce as fi facut? Probabil tot acelasi lucru, hihi!

Spufi spunea...

Buahaha, foarte tare! si thumbs up pentru imboldul de a darama casa!

cristina spunea...

:))) ah, mandra mi-s de mine!

Violeta Vulpe spunea...

Super draguta intamplare si super bine povestita....

Gabriela spunea...

Totul e bine cand se termina cu bine! Se puteau chema si pompierii; nu mai e ceva neobisnuit sa ii vedem in actiune salvand pisicute. Numai bine, Cristina, si cafelute linistite!

cristina spunea...

Gabriela, casa mea e din lemn, nu era mare lucru sa bag o ranga in pereti :)
Numai bine si tie! O sa intru pe la tine cand se termina postul, ca imi faci pofta cu bunatatile tale acum :)

o femeie spunea...

as fi chemat pompierii :)))
Tii, m-ai tinut cu sufletul la gura :D

Carmen Nataşa spunea...

Hahaha, foarte tare povestea!
Bine că s-a terminat cu bine. Și cu amuzament. :)))

Miaela spunea...

Din povestirea ta, am banuit de la inceput ca trebuie sa fi avut un rost si calculatorul deschis din introducere. Totul e bine cand se termina cu bine 😄.