tag:blogger.com,1999:blog-5945482754539438100.post4298211150200145165..comments2023-10-22T14:26:45.862+03:00Comments on hand made: Tristcristinahttp://www.blogger.com/profile/12477044464534727223noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-5945482754539438100.post-16483622265593418022015-10-03T10:59:25.088+03:002015-10-03T10:59:25.088+03:00Of, Doamne, este cumplit! Acum vad si eu, cred ca ...Of, Doamne, este cumplit! Acum vad si eu, cred ca eram in concediu cand ai scris si ma doare sufletul. Si eu am avut episoade usoare si parca mereu sta la panda pe langa mine, dar asa cum zici tu foarte bine, eu vorbesc pe unde pot si pe unde sunt ascultata. Uneori, ti-e teama, te gandesti ca ii incarci pe cei din jur cu ale tale, dar este mai bine decat sa nu spui. Probabil, ca pe masura ce nenoricita asta de boala se agraveaza, comunicarea cu ceilalti se diminueaza, se amplifica teama de a te plange. Eu cunosc pe cineva care a ajuns tot aici, vorbea putin, dar tot a transmis cateva semnale. Insa nimeni din jur nu a banuit intensitatea bolii, nimeni nu s-a gandit ca se poate ajunge pana acolo, groaznic ne-am simtit cand am aflat. Mai este o problema, cred. Oamenii nu apeleaza la medici. O parte, nu toti, bineinteles. La orice boala se merge la doctor, dar la nenorocita aceasta, mai putin. Parca nu ar fi boala, parca este o rusine care te impiedica. Parca fugim de recunoasterea bolilor psihice si asta nu este deloc in regula. Of... Eu mereu citesc despre plante si ceaiuri antidepresive, nu am depresie propriu-zisa, doar ceva foarte usor, care apare cand si cand, dar mama a vut multi ani si am teama de ea. Merg acum sa vad ce ai lucrat pentru Theodora, sa schimb registrul. Venisem sa vad ce ai scris si vazand in dreapta comentariul Ellei, am trecut sa vad despre ce este vorba, ca nu stiam. Mihaela Damaceanuhttp://superblogulluimihnea.blogspot.ronoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5945482754539438100.post-25522198918814733642015-09-28T09:25:18.401+03:002015-09-28T09:25:18.401+03:00Doar azi am vazut postarea asta a ta. Aflasem si e...Doar azi am vazut postarea asta a ta. Aflasem si eu in ziua aia, dar de pe Facebook. Am plans mult. Am plans de ciuda ca inca cineva a pierdut batalia. E trist sa ajungi in punctul in care nu mai poti, in care renunti la lupta, si nu e nimeni acolo, absolut nimeni, ca sa te opreasca, sa-ti intinda o mana.Ellahttps://www.blogger.com/profile/05459782155090764991noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5945482754539438100.post-52873972008512412782015-07-01T07:53:54.581+03:002015-07-01T07:53:54.581+03:00offf...offf...simfhttps://www.blogger.com/profile/08303954683511337027noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5945482754539438100.post-83907756745224675342015-06-30T11:27:35.833+03:002015-06-30T11:27:35.833+03:00Imi pare rau de ce aud. Pe de alta parte ma bucur ...Imi pare rau de ce aud. Pe de alta parte ma bucur ca tu ai reusit si sa te ajute Dumnezeu sa ramai deasupra acestei boli si s-o invingi. Da, cred ca mai toti avem "episoade" de genul asta in viata. Altii chiar se imbolnavesc- nu stiu , parca am mai vorbit odata despre asta , e o boala ciudata pe care partial o inteleg pentru ca am avut si eu un episod de felul asta , m-au smuls din ea o pereche de palme zdravene si niste bune prietene care m-au "trezit" la timp si apoi mi-au stat alaturi. Singuratatea ucide si din pacate in zilele aste devenim din ce in ce mai insingurati , mai straini chiar cu noi insine. Of! Oare tine de suflet , de minte , de viata? Nu stiu... daiananoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5945482754539438100.post-51621147077042201572015-06-30T10:47:56.522+03:002015-06-30T10:47:56.522+03:00Chiar trist! Îmi pare tare rău de gestul prietenei...Chiar trist! Îmi pare tare rău de gestul prietenei de blog, dar nu pot să fac mai mult. Ziceam și eu adeseori că sînt depresivă, dar era așa un cuvînt care definea niște stări de lehamite...Doamne iartă-ne și pe noi și pe ea! martamaghttps://www.blogger.com/profile/13437179528450384392noreply@blogger.com