Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

Astazi e Pastele. Cel mai ciudat Paste dintotdeauna.
In ultimele zile am tot trait sub spectrul unei amenintari. Oricat ai fi de echilibrat, este imposibil sa nu te afecteze in vreun fel, ori fizic, ori psihic. Eu am facut o obsesie din a-mi lua temperatura. Nu am avut niciodata de cand a inceput pandemia asta, dar in ultimele zile imi simt urechile si obrajii fierbinti si temperatura chiar mi-a crescut cu 0,5 grade! Sta la maxim 36,6 grade, dar ... daca termometrul nu e bun? Am cumparat 4! Nu sunt 2 cu rezultate identice, dar nici unul nu arata peste 37. Alte simptome nu am, deci nici nu iau nimic, dar intr-o zi sunt mai bine, in alta mai obosita si, evident, intru in panica. Am cosmaruri, ma lupt cu dusmani nevazuti, de care fug ingrozita si ...
Am fost necajita, am zis ca nu fac nimic special pentru Pastele asta. Ce Paste e asta, in care sa nu ai voie sa te vezi cu nimeni???
Apoi mi-am dat seama ca intre a nu avea voie si a nu mai putea sa te vezi cu cei dragi e mare diferenta. Asa ca m-am mobilizat si am facut atat cat am putut, cat sa nu imi intre Hristos Inviatul in casa si mie sa-mi fie rusine ca e dezordine la noi.
L-am asteptat cu drag.
La 12 fara ceva am iesit pe strada, sa vad daca vine cineva cu lumina de la biserica. Noi stam departe de biserica, dar peste garduri am auzit, atat cat ne-au lasat cainii pe care ii deranjam cu miscarea noastra, ca parintele pusese boxele in functiune si tinea slujba Invierii. Am fost asa de emotionata! Mi se parea un moment rupt din timp, ca o intamplare dintr-un vis din care nu te poti trezi, dar nici nu vrei. Era caldura in sufletul meu, poate si lumina: se tinea slujba Invierii, Hristos avea sa invie si lumina avea sa pogoare peste noi!
Nu am auzit prea bine slujba, caci cainii acopereau franturile de sunet care veneau dintr-acolo, dar cand am auzit Cantarea, am inganat si eu un pic, parca fiindu-mi teama sa nu auda cineva cat de fals cant.
Ne-am intors in curte si m-am urcat pe o scara, sa fiu deasupra gardurilor, doar - doar s-o auzi mai clar ce se intampla la biserica. Nu se auzea, dar spatiul de deasupra, liber de obstacole, mi-a dat un sentiment remarcabil de libertate. Pe cer erau stele, am vazut si un avion (ce zboruri or fi la aceasta ora din noapte?), daca nu as fi trezit cainii, ar fi fost si liniste. Pentru ca am realizat ca n-o sa vina nimeni cu lumina de la biserica, am intrat in casa si mi-am aprins singura lumanarile, incercand sa prind vreun post de televiziune care sa arate cum au intampinat romanii Invierea Domnului din anul 2020. Nu am gasit, asa ca dupa o ora m-am culcat. Am visat ceva, nu mai stiu ce, dar asta inseamna ca Hristos ne-a vizitat si a alungat raul si din casa noastra.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand!