Pagini

sâmbătă, 24 octombrie 2020

Lighioane

Stiu, stiu, dupa ce ca scriu atat de rar, macar as fi putut sa va arat ceva frumos - un lucru de mana, o floare, un peisaj, ceva.

N-am asa ceva acum, sau am dar mi-e inca lene sa fac poze, asa ca va arat ceea ce m-am invrednicit sa descarc din aparat. Cum de la astea am putut sa fac poze? Pentru ca m-au impresionat, m-au socat, de fapt si dorinta de a le imortaliza a fost mai mare decat comoditatea.

Poate ca unora le vor placea si pozele astea, mai stii? In fond, si ele sunt fiinte care pot sa suscite interes specialistilor sau pasionatilor. 

Sa incep:

Lycosidae

L-am gasit in magazie. Eu am crezut ca e tarantula, asa de mare era! M-am speriat si am fugit, apoi am luat aparatul si m-am intors, sperand sa il pot fotografia, ca sa i-l arat si sotului. L-am gasit, dar nu am avut curaj sa ii pun ceva langa el, ca sa se poata face o idee despre marimea lui. Am tot cautat sa il identific pe net, dar vizualizarea pozelor cu paianjeni imi da o stare foarte proasta, asa incat cred ca cea mai buna aproximare este sa spun ca e un paianjen lup.

Mi-am adus aminte ca in anii trecuti mai postasem eu un paianjen ce cara dupa el un sac cu oua. Cred ca era vorba tot despre un paianjen lup, caci scrie ca dintre toti paianjenii doar el (de fapt ea, mama) face asta, cara sacul cu oua si apoi puii "in spinare".

Araneus alsine


Minunatul asta m-a surprins zilele trecute cand faceam curat pe aleea de sub bolta de vita de vie.  Cazusera de ceva vreme multe frunze si m-am apucat sa le matur. La un moment dat, am vazut ceva colorat miscandu-se printre frunze si semana cu o ... capsuna umblatoare. Era portocaliu intens si foarte, foarte mare! In ultima foto am reusit cat de cat sa il fotografiez si langa o boaba de strugure, ca sa se poata vedea cat de mare era. Nu l-am mai stresat, ca parea foarte timid si mi-am zis ca are dreptul si el la liniste, asa ca l-am luat cu farasul si l-am dat deoparte. Sunt aproape sigura ca e un paianjen capsuna, care inteleg de pe net ca e chiar rar. Ma bucur ca a venit in curtea mea, dar nu-s dornica sa il gazduiesc.
Oua de limax

Si tot in frunzisul ala depus de cava vreme sub bolta mea de vie, am gasit si pacatoasele astea de oua de la (cred) nenorocitii astia de limacsi. Am presupus ca sunt de la ei pentru ca am gasit creatura langa ele, dar e posibil sa ma insel. 


Si ca sa mai destind un pic atmosfera, va explic ce avem noi in prima poza: un martian! In a doua avem un martian deconspirat care isi ia talpasita!
Poze facute intr-o seara cand, zice-se, Marte a fost cel mai aproape de Luna. Adevarul este ca se vedea mare si rosu, dar a fost greu de fotografiat cat sa le prindem decent pe amandoua, fara trepied. A iesit un Marte miscat in forma de om.

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Înspăimîntătoare postare! Curajoaso!

    RăspundețiȘtergere
  3. Marta, de 10 ani de cand m-am mutat la casa ma straduiesc sa nu imi mai fie frica de insecte. Nu stiu in ce masura am reusit, dar parca nu mai sar in sus chiar atat de tare cand vad un paianjen obisnuit. Recunosc ca astia m-au cam inspaimantat, insa, pentru ca erau mari, foarte mari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lighioanele arata bine.
    Habar n-aveam ca Marte tocmai a facut celebra lui miscare retrograda.

    RăspundețiȘtergere

am renuntat la cuvintele de verificare, dar am pastrat moderarea comentariilor.