luni, 20 iunie 2016

De prin gradina

Daca tot am stat acasa si de doua zile nu pot sa fac mai nici un fel de treaba, am zis sa scot aparatul foto la plimbare. Prin gradina trandafirii s-au trecut, dar au inflorit crinii:

Care fac risipa de polen
Si cand ma delectam eu asa mai bine cu ei, ochii mi-au cazut pe leustean, care era un pic mai incolo si care parea ca era gazda a ceva ciudat:
Daca va uitati cu atentie, undeva in coltul din stanga jos e ceva maroniu. Cei sensibili sa nu se uite mai departe, caci o sa bag un pic groaza in voi :)
Ei bine, acel ceva maroniu e o paianjenita mama:
Care, vazuta de aproape, e chiar draguta :))
Si daca facem crop pe poza si ne uitam cu atentie, ii putem vedea si ochii:
Ei bine, cat am fotografiat eu ciudatenia dintre frunze, ea nu s-a miscat de acolo.

Ciudatenia, adica puii de paianjen stransi intr-un ghem
Initial, dupa ce mi-am dar seama ca ciudatenia era un ghem de pui de paianjen stransi unii in altii, am vrut sa ii desfac dintre frunze si sa ii omor, dar apoi m-am gandit la biata lor mama si nu le-am mai facut nimic. Acum, daca ei ma vor invada si ma vor manca de vie, sa le fie rusine :))
Nu cred ca mi se va intampla asta, insa, pentru ca am vazut mergand pe plasa lor o ganganie care n-a patit nimic:
Si gata cu filmele de groaza. Ca sa mai calmez sufletele, o sa va arat niste flori. Anul asta a aparut din nou gura leului, pe care anul trecut o pierdusem:
O kalanchoe rosie singuratica:
Nalba, care pe an ce trece se face tot mai albicioasa:
Si un trandafir cumparat si pus in toamna, care am uitat  ce este, dar il suspectez ca si el ar fi de dulceata, caci asa miroase. A facut trei flori, taman la fix, caci celelalte se cam epuizasera si am mai apucat, cu ajutorul lor, sa mai fac o ultima trandafirata.
Si o mazare surpriza, pe care mi-a dat-o o colega, dupa ce m-am plans ca pe aia din plicuri mi-au mancat-o melcii inainte sa apuce sa iasa si care s-a dovedit a avea flori colorate:

In ultima poza e sporul-casei in stanga si o ,uscata in dreapta. Mi-s dragi pentru ca-s facute din seminte din plic si tin asa, inflorite incontinuu, de vreo doi ani, sau poate trei, nu mai stiu.
Sper ca nu v-am oripilat prea tare :) Oricum, activitatea pe bloguri e slaba tare si nu ma astept sa citeasca multa lume postarile astea, dar daca totusi o face cineva, m-ar bucura sa lase un semn al trecerii pe aici, fie si numai bifand casutele alea din josul paginii, ca altfel ma asurzeste ecoul :)))

vineri, 17 iunie 2016

Mame si prunci

Am o prietenă cu care îmi mai scriu "scrisori" virtuale. Nu ne știm în persoană, dar ne înțelegem de parcă am fi surori. In cel mai recent răspuns mi-a scris niște cuvinte atât de frumoase și de înțelepte, încat am simțit nevoia să vi le arăt și vouă, căci ar fi păcat să ascund așa o comoară și să nu se bucure și alte inimi de atâta frumos. Redau textul aproape integral, cu mici intervenții pentru păstrarea anonimatului:

"E drept că părinții noștri sunt responsabili pentru multe din suferințele noastre, dar vine o vreme când ne putem lua viața în mâini și ne putem, efectiv, reseta. Asta o spun din propria mea experiență, pentru că știi ce copilărie plină de traume am avut și eu. La mine s-a schimbat totul în bine când am decis să o iert pe mama pentru tot. Nu mi-a fost deloc ușor. A fost o luptă foarte mare: eu o acuzam,tot eu o apăram, azi hotăram să o iert, mâine mă trezeam că mă cert din nou cu ea în mintea mea, și tot așa. Vai, ce greu a fost! Dar ce bine mă simt acum! Iertarea e o decizie, să știi. Dacă așteptăm până simțim că vrem să iertam... așteptăm mult și bine, pentru că din fire omul e înclinat spre neiertare și, mai degrabă, spre rău decât spre bine. Faptul că am iertat nu înseamnă că aprob sau sunt de acord cu ce s-a întamplat, știi bine asta. Inseamnă că am acceptat că oricum nu mai pot schimba nimic, că am înțeles că dacă continui să o învinovățesc nu câștig nimic, dimpotrivă, mă zbat ca peștele pe uscat, că nu mă ajută cu nimic să trăiesc în trecut, dar că pot să îmi schimb prezentul. Iertarea e iubire, cred. Ceva de genul: te iubesc și te iubesc atât de mult încât dragostea mea acoperă toate greșelile tale. Si-atunci, după ce ierți, vine tiptil-tiptil pacea aia după care tânjesc sufletele noastre. Vine eliberarea și libertatea. Vine binecuvântarea.

Eu am înțeles-o în multe privințe pe mama și am încercat să fiu mai puțin dură cu ea după ce am devenit și eu mamă. E cel mai greu lucru de pe pământ și e așa de ușor să greșești! Faci lucruri greșite, convinsă fiind 100% că procedezi bine. Iți rănești copilul fluierând, fără măcar să îți treacă prin cap că vorba aia l-a rănit sau că a avut măcar vreo importanță, sau că măcar a auzit-o. Sunt foarte-foarte puțini părinți care fac rău cu bună știință copilului lor, cei mai mulți fac rău din ignoranță, din neștiință. Cei mai mulți fac rău convinși fiind că fac bine și procedează corect. Nu cred că există părinte pe lumea asta care atunci când aude reproșurile copilului să nu își dorească cu disperare să se întoarcă în timp și să schimbe totul, să procedeze cu mai multă înțelepciune, cu mai multă răbdare. Mama îmi mărturisea într-o zi că nici nu mai suporta să asculte emisiuni despre creșterea/educarea copiilor, pentru că atunci când realiza cât de mult rău ne-a făcut și cât de greșit a procedat cu noi, i se sfâșia inima și își dorea să nu se fi născut. Si eu, acum, când privesc în urmă, sunt conștientă de greșelile pe care le-am făcut, iar mai ales acum, în ultimele luni, mi-am analizat și răs-analizat comportamentul de părinte, felul în care am crescut-o, felul în care am pregatit-o pentru viață și dacă ai ști câte regrete am... Si dacă ai ști că în 99% din cazuri am greșit fără să fiu conștientă că greșesc, ba dimpotrivă...
Nimic nu e mai greu în viața asta decât să fii părinte și nimic nu doare mai tare decât să iți dai seama că ceea ce tu considerai că e spre binele copilului, a fost spre răul lui. Să vezi atunci regrete!
E greu, e greu să îți ții viața ta de individ în echilibru, viața de familie, viața copilului, să construiești un cămin, să încerci să-ți faci un viitor, să dai din coate, să te împarți în zece, să oferi și din aia și din-ai'laltă, iar la sfârșit, când lucrurile se liniștesc, copiii pleacă, se împuținează alergătura și în sfârșit ai timp să îți tragi sufletul, ai timp să observi unde ai greșit, te năpădesc reproșurile, regretele și simți că toată viața ta a fost... mai bine de' nu era. Am zărit suferința asta în ochii mamei mele într-o zi. I-am simțit si eu pentru o clipă gustul. Adevărul e că suntem cu toții în aceeași oală: părinți și copii, mame și tați, fiice și fii și din vârtejul ăsta, și din viața asta plină de suferință și de durere, plină de dezamăgiri și regrete, doar Dumnezeu ne poate pescui și reabilita și ne poate șopti cu dragoste: "n-ai fost un copil așa rău cum crezi tu că ai fost", "n-ai fost o mamă așa de rea cum crezi", "nu ești un om rău". Toți am fost răniți în vreun fel și toți am rănit măcar o dată, de-asta trebuie să ne iertam și să ne iubim.

Iubirea Domnului se manifestă în multe feluri, dar treaba diavolului e să ne facă să nu simțim asta, dar să ne simțim oropsiți, pedepsiți de Dumnezeu, neiubiți, să arunce o umbră asupra a tot ceea ce e frumos, ca să ne strice orice bucurie, să fure din stralucirea vieții. Sentimentele de multe ori sunt înșelătoare și ne sunt induse de duhuri nu tocmai bune și curate, tocmai ca să ne țină într-o stare de tristețe și nemulțumire. Dacă am avea, pentru o secundă măcar, capacitatea să vedem lucrurile așa cum sunt cu adevărat, să vedem dragostea lui Dumnezeu dar și viclenia celui rău...  Oricâte binecuvântări ar revarsa Dumnezeu asupra noastră, e posibil să nu le vedem, să nu le simțim, să nu le apreciem, pentru că diavolul are grijă să ne îndrepte atenția în altă parte, tocmai ca să ne fure bucuria. E o luptă grea.”

Nu-i așa că am o comoară de prietenă, înțeleaptă și bună?

sâmbătă, 4 iunie 2016

Sfantul Nectarie goblen

Azi am mai terminat un goblen, dupa icoana Sfantului Nectarie. Are 120/265 puncte sau milimetri si 59 culori, fir Anchor.
O sa postez mai intai originalul, apoi goblenul cusut asa cum se prezinta inainte de calcare si inramare, cu un mic detaliu al aurei, in care am introdus si fir stralucitor, care se vede cu greu insa in fotografie.

Va place? Fotografia nu e dintre cele mai bune, caci nu prea ma pricep la pozat goblen, dar o sa vi-l mai arat si dupa inramare si atunci sper sa il prind intr-o lumina mai buna.

duminică, 29 mai 2016

Pisici paralele

 Asa s-au pozitionat aseara maimitele:
 Si nu, nu vedeti dublu, chiar daca si presurile sunt la fel. Pe Missie a apucat-o spalatul:
Pozele sunt facute cu telefonul, seara, in interior, deci calitatea nu e de expozitie, dar na.

duminică, 22 mai 2016

Cate ceva de prin gradina

Nu prea mi-a mai venit sa scriu despre gradinarit, pentru ca am avut senzatia ca anul asta va fi un esec si mai mare, dupa ce mazarea n-a iesit deloc, desi am pus-o de doua ori, din seminte diferite. Mai tarziu m-am lamurit ca limacsii erau de vina, asa ca am dat incontinuu cu Optimol si am reusit sa mai salvez cateva fire de marar si cateva de morcovi. Leusteanul a fost partial afectat, dar unele flori sunt gaurite rau.
Pana sa inceapa ei sa se dezmorteasca, prin aprilie am avut si surprize placute. A inflorit Fritillaria cumparata in toamna de la pepiniera Mizil:
Pe la sfarsitul lunii m-am trezit si cu Weigeka Florida Nana Variegata inflorita. E inca pitica, pana se va face ca la ei pe site mai am de asteptat, dar faptul ca a inflorit a fost o mare surpriza, neasteptata:
Tot de la ei am mai luat si o Lonicera Henryi, dar care doar ma bucur ca n-a murit (cum au facut Lycium Barbarum - goji si Spiraea Bumalda), caci mare evolutie la ea nu am vazut:
S-au mai prins, dar nu am poze: Aronia Melanocarpa, Buddleja Dav.Border Beauty, Deutzia Hybrida Tourbillon Rouge si Vaccinium Blue Crop - afin de cultura, care insa e cam anemic). O sa mai iau de la aceasta pepiniera.
S-au mai prins, spre surprinderea mea, si bulbii de topinambur primiti de la o doamna extrem de draguta, prin intermediul lui Vasi. Iata-i pusi si la umbra, si la soare, ca sa fiu sigura ca au sanse sa iasa:
In primavara am indraznit, dupa vreo 3 ani de tinut in ghiveci, sa mut hortensia in gradina. I-a mers binisor, caci a facut flori maricele, dar acum pare ca are o cloroza, caci i se ingalbenesc frunzele. O sa ii dau la radacina cu macerat de urzici, sper sa ii ajute:
Florilor mele de la umbra vad ca le merge bine:
Iar unei ghetisoare transplantate de la o colega saptamana trecuta i-au dat flori, facandu-ma sa ma minunez cu voce tare:
Sambata am reusit sa transplantez rasadurile de rosii, ardei si cimbru in gradina, am pus si fasolea si acum nu-mi mai ramane decat sa astept si sa-mi odihnesc oasele si muschii suprasolicitati, pana la urmatorul hei-rup(oase).

duminică, 24 aprilie 2016

Jachetica tricotata

Am reusit sa termin o jacheta pentru Theodora. Firul l-am cumparat de pe net, e Bumbac 80% - poliester 20%, destul de grosut si complet inelastic, dar placut la atingere, special ca pielea fetei sa nu fie zgariata :)
Am facut-o dupa niste dimensiuni de pe net, dar tot mi se pare tare micuta. Prietenii carora le-am aratat-o spun ca n-o sa-i fie mica, dar pana n-o voi vedea eu imbracata, n-o sa imi dau seama daca ii e buna sau nu. Iat-o:

La facerea ei am folosit mai multe tehnici noi pentru mine, gasite pe Pinterest. Mai intai, am facut o montare de ochiuri denumita in engleza picot cast on:
Sigur, n-a iesit exact ca sursa, adica asa cum e prezentata montarea asta de ochiuri aici, dar asta pentru ca nici firul nu coincide. Bumbacul acesta, total inelastic, iese cam "dezlanat", nu prea se aduna intr-un picot frumos si compact, ca aici:
Screen Shot 2014-01-27 at 4.45.23 PM
Apoi, dupa ce am terminat fetele si spatele, le-am imbinat sus pe umeri asa cum se arata aici: 
 http://www.liveinternet.ru/users/mila60/post313791701// ,  dupa care am montat ochiuri pentru maneci dupa tehnica asta: http://techknitting.blogspot.ro/2015/11/pick-up-stitches-along-selvage.html?m=1 (metoda added yarn).
http://3.bp.blogspot.com/-2B_TOQ-Lo9s/VlE_vezHf_I/AAAAAAAAESI/9ntdHHf7mZ0/s1600/picking%2Bup%2Bstitches_added%2Byarn%2Bversion.jpg

La sfarsit am reluat tehnica de la maneci pentru a monta ochiurile de la guler si de la butoniere.
Am gasit si niste nasturasi foarte potriviti, dupa parerea mea si cand am cusut si ultimul nasture, am spalat jachetica, am uscat-o si am pozat-o, ieri dimineata, pe un soare incantator. 
Daca vreti sa vedeti mai multe tehnici pentru tricotat, poate reusiti sa intrati la mine pe Pinterest, pe colectia "Knitting - how to". Acolo am salvat mai multe informatii utile, care se vede ca se pot aplica si in practica.

Actualizare: am primit o poza cu modelina, se pare ca jachetica ii vine bine si o sa ii mai fie buna si mai incolo:

duminică, 20 martie 2016

Cum era sa daram eu casa

Duminica dimineata devreme. Conform ritualului zilnic, scoatem pisicile afara, la cererea lor. In caldura si confortul casei, deschid computerul ca sa imi beau cafeaua in tihna, in timp ce ma mai uit la una - alta.
Sotul se pregateste sa plece. Isi ia micul dejun, iar eu ma gandesc sa fac niste poze noului tricotaj inceput aseara. Bag cardul din aparatul foto in cititor, ca sa vad cum au iesit pozele. Cum n-am mai facut de mult treaba asta, gasesc si filmulete mai vechi, pe care nu stiu daca le-am vizionat. Fac clic pe unul si computerul imi cere sa instalez ceva. Dau "Next" si continui sa ma uit la poze.
La un moment dat o aud pe Missie mieunand jalnic. Sar panicata sa ma uit pe geam, ca doar de acolo s-ar fi putut auzi pisica. Ma uit, nu e. Imi iau ceva gros peste pijama si ies afara, sa o caut. Ea era afara, bine merci, fara nici o urma de stres. La fel si maica-sa, Maia.
Vin inapoi. Ma asez la calculator. Iar aud acel mieunat jalnic. Ii spun sotului, il aude si el. N-am innebunit eu.
- O fi in pod? ma mir eu cu voce tare.
- O fi, dar eu ma grabesc, du-te tu si te uita.
Ma duc. Accesul in pod mai e cum mai e, dar cautatul pe acolo, in zona unde acoperisul se termina, e din cale-afara de neplacut. Ma asteptam ca acolo sa se auda mai tare, dar nu, nu se mai auzea nimic. " S-o fi speriat de zgomot, ia sa fac eu liniste." imi zic. Nimic, nici un sunetel.
Cobor, ma asez la calculator, pisica miauna din nou. Ciulesc urechile, identific cu aproximatie zona si decretez: e un pisoi in peretele casei!
Sotul e asteptat si nu mai poate sta, pleaca si ma lasa cu stresul. Eu ies afara si inspectez zona cu pricina, caut sa vad pe unde ar fi putut intra pisoiul, bag betisoare prin toate gaurelele prin care nici albina n-ar fi putut intra, dar in zona crepusculara din capul meu era posibil orice. Nu aud nimic, nu gasesc nimic plauzibil ("oare de ce sa aleaga o pisica sa fete intr-un loc in care nu se poate misca???"), asa ca ma intorc in casa. Ma asez. Iar aud mieunatul de jale!
Ies din nou afara, car scara de aluminiu mai mare si mai grea decat mine pana in zona cu pricina, ma urc pe ea cu grisinele tremurande, sa ma uit in streasina, pe acoperis, pe magazie. Tot nimic, dar ma gandesc in disperare sa scot niste scanduri de sub acoperis. Ma duc in magazie, caut uneltele, le gasesc, ma intorc. Neauzind nimic, imi vine in cap sa ma duc sa iau un pahar din casa, sa ascult cu el prin pereti, sa vad unde e mai exact nefericita creatura. Am ascultat, n-am auzit nimic.
Dandu-mi seama ca a folosi cleste si  alte unelte de forta, cocotata pe o scara, nu e tocmai la indemana mea, decid sa procedez inginereste: trebuie neaparat sa gasesc intrarea nefericitei pisici, ca tot pe acolo o s-o si scot.
E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan. Cand peretii sunt compacti, nu ai cum sa-ti dai seama pe unde ar fi putut sa intre o pisica gestanta nicicum. Decid sa intru si sa il astept pe-al meu, ca doua capete-s mai bune decat unul.
Intru si ma asez, dar ce sa astepti, cand pisoiul mieuna cu atata jale??? Cum sa astepti??? Pun paharul  pe pereti si prin interior - nimic. Am intrat si am iesit si am cautat cred ca de 20 de ori!
Ma gandesc sa fac liniste totala si pentru asta mai era nevoie de un singur lucru: sa inchid si computerul. Il inchid. Ascult. Ciulesc urechile. Nu se mai auzea nimic!
"O fi adormit, mititelul. S-a incalzit peretele de la soare si a adormit, obosit de atata mieunat. Macar ma lasa sa-l astept linistita pe al meu."
Linistita am zis? Noooo! Zona crepusculara ce-mi zice? "Dar daca o fi murit?? Cum sa stau cu un pisoi mort in perete???" 
Ei bine, pana la urma am decis ca cea mai buna solutie e sa astept. Pe sot sau pe pisoi sa se trezeasca. Daca nu se va mai trezi, va trebui sa gaurim ceva, pereti, acoperis ... ceva.
Ma suna mama. Ii povestesc si ei. O ingrijorez si pe ea.
Dar tot zona ... e crepusculara pentru ca tot ce se intampla in ea e cam defazat fata de ce era acum niste ani ... zona zic imi provoaca revelatia!
Cand am inchis computerul, am inchis ca ultima fereastra si un Windows Media Player pe care il instalasem cand am vrut sa vizionez filmuletul, dar el rula si rula si rula ce credeti? FILMULETUL!!! Si da, in filmulet era Maia, care asculta la boxe un pisoi care mieuna cum stia el mai bine, dar tot reluandu-se filmul, se auzea incontinuu si nu, nu in boxe, ci in casti! Auzeam totul la casti si ele erau puse pe masa, langa urechea  mea!
Iata si filmuletul cu pricina si acum spuneti si voi, daca erati in locul meu ce faceati? :)))
video

miercuri, 9 martie 2016

Revigorarea lalelelor taiate

Vi s-a intamplat sa vi se pleosteasca lalelele primite in dar in primavara asta? Mie mi se pleosteau de fiecare data, an de an, la nici o zi dupa ce le primeam si le puneam in vaza.
Anul asta am aflat remediul: le tai codita cam 3 cm si in nici o ora ele se ridica la loc drepte in vaza. Am ramas uimita, caci am chiar pe birou, in fata mea, o lalea alba pe care anii trecuti as cam fi aruncat-o, dar care acum, supusa tratamentului de resuscitare, s-a ridicat vazand cu ochii.
Poate ca voi stiati acest remediu, dar eu tot vi-l spun, ca nu se stie niciodata.

joi, 3 martie 2016

Azi e baba mea

Intotdeauna mi-am ales ziua de joi ca babă, nu stiu de ce. As fi putut sa-mi aleg ziua de 1, ziua mea de nastere, dar n-am facut asta niciodata. De-a lungul timpului nu-mi amintesc să fi fost dezamagita foarte tare de baba mea joi, poate ca nici anul asta nu mă va pune in incurcatura.
Superstitiile spun ca daca faci treaba de 1 Martie atragi ghinioane si zile negre asupra ta. Eu am muncit, ca ne-a dat drumul de la birou pe la 2 si, cand am ajuns acasa, mai era cald afara si soare (ceea ce nu prea s-a intamplat sâmbata, până acum). In plus, aveam o stare de spirit foarte faina, pe care n-am mai simtit-o de mult, pentru ca anul asta am avut doua zile, eu fiind practic născuta pe 29 februarie si trecuta in acte pe 1 Martie. De obicei nu-mi place cand e ziua mea, caci am inceput sa simt anii adunati, dar anul asta a fost mare veselie, mi-a placut.
Asadar, am profitat de cele cateva ore in plus de pe 1 si am curatat o parte de gradina, unde pusesem de cu toamna bețe ca sa stea bulbii de lalele si narcise la adapost. Am fost multumita de ce-am realizat, cu toate ca n-am terminat nici pe departe ce-ar fi fost de facut. Bulbii si-au scos capetele firave din pamant, și cei vechi, și cei puși în toamnă. Cum nu sunt prea organizata, nu mai stiu ce am pus și unde, dar voi vedea când vor înflori dacă au ieșit toți bulbii cumparați si puși in toamnă.
O parte din semintele puse la incoltit pe 20 februarie au germinat. Nu mi-au mai ieșit niste seminte vechi de rosii, dar nu-i bai. Poze nu  mai fac, pentru ca nu-mi place noul aparat, nu m-am obisnuit cu el si nici nu-mi place ce poze face, asa ca nu ne-am imprietenit nici pana azi.

Voi ce babă v-ati ales?

luni, 22 februarie 2016

Test de personalitate

Nu stiu daca stiti de el, dar il pun aici, ca sa-l vada cat mai multi:

https://www.16personalities.com/ro/test-de-personalitate-gratuit


E fain. Mie mi-a iesit ca sunt "aparator" :)
Voua?

vineri, 22 ianuarie 2016

Veniti la petrecere?

Gabriela organizeaza un Blog Party la ea, pe http://stilorganizat.ro/?p=4185. Tot ce trebuie sa faceti e sa intrati mai intai acolo, iar de acolo va indruma ea. Este simplu, chiar si pentru una mai grea de cap ca mine, sa priceapa ce are de facut. Dovada ca am priceput o s-o aveti chiar acolo :)

vineri, 8 ianuarie 2016

Pierdut Persoane interesate/urmaritori/followers

Prin Decembrie am observat ca numarul persoanelor interesate a scazut brusc, intr-o singura zi, cu un numar destul de mare pentru mine, care oricum n-aveam multi. Prea mare ca sa fie o chestie de neobservat, prea mic ca sa cred ca a fost o eroare de sistem, asa ca am crezut ca au decis ei, toti odata, brusc, sa nu ma mai urmareasca.
Asta e, mi-am zis. Nu-i poti multumi pe toti. Daca au intrat aici si au vazut ca nu le mai place ce postez, si-au luat jucariile si au plecat. Nici macar nu stiu cine erau, asa ca n-am putut face nimic. In timp m-am resemnat si am uitat.
Astazi am dat, insa, de o postare pe aceasta tema la unul dintre blogurile pe care le urmaresc eu. Si autoarea se plangea de acelasi lucru, insa ea a primit de la Blogger un anunt cu o explicatie. Cea mai mare parte din el spune asa:

"As part of this plan, starting the week of January 11, we’ll remove the ability for people with Twitter, Yahoo, Orkut or other OpenId providers to sign in to Google Friend Connect and follow blogs. At the same time, we’ll remove non-Google Account profiles so you may see a decrease in your blog follower count.

We encourage you to tell affected readers (perhaps via a blog post), that if they use a non-Google Account to follow your blog, they need to sign up for a Google Account, and re-follow your blog. With a Google Account, they’ll get blogs added to their Reading List, making it easier for them to see the latest posts and activity of the blogs they follow.

We know how important followers are to all bloggers, but we believe this change will improve the experience for both you and your readers."

Pe scurt, cica de pe 11 ianuarie vor elimina posibilitatea ca cei cu conturi de Twitter, Yahoo, Orkut sau cu OpenId sa se mai inscrie ca urmaritori prin Google Friend Connect. Cu alte cuvinte, daca nu ai cont de Google, nu mai poti urmari bloguri din Blogspot.
Restul e bla-bla. 

Nu stiu cine mi-au fost urmaritorii pe care i-am pierdut. Nu stiu cum as putea sa-i anunt de aceasta schimbare. Nu stiu cum vor afla ei ca am scris aceasta postare. Nu stiu cui ii foloseste aceasta schimbare. Stiu doar ca s-a facut si gata. 

Daca ati pierdut si voi urmaritori, acum stiti de ce.

duminică, 13 decembrie 2015

Ghirlanda crosetata

M-am mai jucat un pic cu niste culori si cu crosetul, apoi cu Picasa si a iesit asta:
 
 

 Si foto asa cum a iesit din aparat, fara Picasa:
Modelul de steluta l-am luat de aici: https://onelittlebirdblog.wordpress.com/2012/12/07/how-to-crochet-a-star/, dar apoi am adaugat eu marginea in alta culoare, plus cate un picou in varf.
Mie mi-a inveselit foarte tare camera si imi place atmosfera pe care o creaza. Sper ca va va placea si voua.

vineri, 11 decembrie 2015

Jacheta dantelata crosetata

Printre picaturi, intre doua lucrusoare pentru Theodora, m-am straduit sa termin si ceea ce era de terminat, respectiv o jacheta pentru o doamna (aceeasi careia i-am facut si maieul si bluza asta). A avut ea bafta de data asta sa astepte mai mult decat normal, caci am strecurat multele lucruri ale nepotelei, ea neputand sa astepte atat cat a asteptat draguta doamna. 
A asteptat ea, dar a iesit ceva destul de frumos. E o jacheta din bumbac 100%, dintr-un bej care insa are o stralucire aparte, ca de aur stins (nu stiu daca exista asa ceva,  dar mie asta imi sugereaza). Pozele le-am facut la birou, cu jacheta pe posesoare, caci pe manechinul meu de acasa n-ar fi stat bine. Iata deci, ce mi-a iesit:






Sursa de inspiratie: http://crochet103.blogspot.ro/2014/01/cardigan-marina-morozova.html
Sursa de fir: https://www.breslo.ro/MYGLAMI/bumbac-mercerizat-37115
Mi-au intrat putin peste 500 g in jachetica.