joi, 27 martie 2014

Ce se poate face daca ...

Daca nu scriu asta, o sa mor de inima rea. E o problema destul de delicata, e despre animalute si cine e slab de inima la suferinta lor, sa nu citeasca mai departe.
Lucrurile stau asa: acum doua seri ne intorceam acasa. Prin Bucuresti, pe un bulevard nu foarte circulat la ora aia, pe mijlocul primei benzi de circulatie statea un catelus. Avea labuta din spate ridicata, latra inspre trotuar si nu se clintea de acolo. La doi metri langa el era trasa pe dreapta o masina, cu soferul inca la volan. In directia in care latra catelusul era un nene, dar nu el parea sa fie tinta latraturilor.
Dupa cum am evaluat situatia din mersul masinii noastre, nu mi-am putut inchipui decat ca pe catelus il lovise masina, poate chiar aia care stationa. Din cauza socului si poate a durerii a ramas tintuit locului, speriat, latrand. Din partea lui mi se pare o reactie cat se poate de fireasca. 
Omul care era pe trotuar poate vazuse scena si acum evalua situatia, sa vada ce se poate face, dar catelul cred ca latra prea tare si omului cred ca i-a fost frica.
Pentru ca am mai ridicat de pe carosabil o data in viata mea un pisoias lovit de masina, stiu ca musca si musca tare, pentru ca sunt speriati si au dureri. La muscatura pisoiasului am rezistat, dar la una a unui caine nu cred ca as face fata.
Asadar, ce se poate face daca intalnesti o asemenea situatie, de caine lovit de masina, in stare de soc, care de frica nu te lasa sa te apropii? Cum poti sa-l ajuti, fie ca esti tu cel care a produs accidentul, fie ca nu?
Mie nu-mi mai iese din cap imaginea bietului animalut. Acum imi e ceva mai bine, dar atunci m-am speriat atat de rau si mi-a fost atat de mila de catel si m-am simtit atat de neputincioasa, incat vreo 10 minute n-am mai putut vorbi. Voi ati intalnit asemenea situatii?

miercuri, 19 martie 2014

Minus la inventar

In perioada asta m-a pocnit melancolia blegoasa si nervoasa, asa ca nu ma bagati prea tare in seama. Totul a pornit de la ... usturoi :)))
Mai precis de la faptul ca usturoiul pus asta toamna abia a scos un varf la lumina, desi ar fi trebuit sa fie maaaaare acum. Chiar asa, indata vine Pastele si se presupune ca ar trebui sa am usturoi verde la masa, dar nu-l vad eu facandu-se de mancat pana atunci.
Asa ca ieri, neavand ce face, m-am apucat sa verbalizez ce se intampla cu gradina mea si azi, nesimtindu-ma mai bine, mi-am zis sa scriu, poate scap de urat. Care va sa zica, de trei-patru ani de cand suntem noi mutati aici, iata cam cum evoluat-au lucrurile in curte si-n gradina, in ciuda eforturilor noastre (ordinea e total dezordonata):
- visinii, dupa ce doi ani au dat rod bun, au inceput sa faca visine cu viermi. Eu pana la mine n-am mai vazut visine cu viermi.
- ghioceii plantati acum trei ani sunt pe duca, abia daca au mai iesit cativa anul asta.
- lacramioarele, desi trebuia sa fie invazive, anul asta cred ca au disparut complet.
- toporasii sunt pe duca si ei.
- din cinci tufe de bujori, pusi de fostii proprietari, una a murit.
- capsunii, dupa ce in primul an au rodit capsune uriase, au disparut. cei care mai sunt fac fragi, nu capsune.
- zmeura s-a intins dincolo de gardul meu, la vecini. ce e-n curtea mea nu mai rodeste, ce e dincolo de gard are rod bogat!
- vreo doi pruni trag sa moara.
- in stratul inaltat, pe care l-am alimentat numai cu bunatati (carton dedesubt, pamant bun de la tara, compost, zat de cafea, mulci etc.) nu s-a facut nimic. ceapa, salata, spanacul, rosiile nu s-a facut deloc, morcovii s-au facut vreo 4, mici.
- din patru ghivece de piatra in care am pus pamant bun, le-am pus la mult soare si am plantat cate un fir de rosie, trei au rodit. fiecare fir de rosie mi-a facut anul trecut cate 2 rosii.
- din trei crini de toamna nu-mi mai traia anul trecut decat unul.
- leusteanul mostenit de la fostii proprietari, o mandrete de planta, a murit, in ciuda eforturilor mele de a-l resuscita cu ingrasamant, apa, sapat, bibilit.
- cosmosul - o floare pe care o iubesc maxim, pe care am adus-o special in gradina, am facut-o sa iasa in primul an - desi se autoinsamanteaza, n-a mai aparut nici pusa din nou din seminte. 
- mararul n-a iesit decat intr-un singur an, din seminte la plic.
- in primul an am primit un pomisor, un cires. l-am plantat eu, ca la carte. a murit. in al doilea an am plantat, ca la carte, un butas de vita de vie. a murit. anul trecut am pus pe cineva sa planteze trei pomi. doi au murit.
- din tot satul, numai vita noastra de vie pare sa aiba filoxera (dupa spusele celor de la "Ce vor plantele", carora le-am trimis poze. Ei m-au sfatuit sa anunt la Directia agricola din comuna, sa ne bage in carantina. N-am gasit nici o Directie agricola pe-aici).
- un buxus, o tufa de toata frumusetea, mostenit, a murit.
- ardei, vinete, gogosari nu mai sper sa pot avea. nu mi s-au facut niciodata, nici macar in ghivece cu pamant bun.
- in primul an am avut in gradina de flori ochiul boului pitic peste tot. in al doilea an au mai inflorit vreo 5 fire. din al treilea n-a mai inflorit nici unul. nici rasadurile de ochiu-boului nu mi se mai prind afara, mor. e o alta floare pe care o iubesc maxim. anul asta nu mi-au incoltit inca semintele puse pentru rasad pe 8 martie.
- patrunjelul care crestea spontan prin curte a cam disparut si el.
- rosiile puse an de an, din diverse soiuri, bibilite ca la carte, dau rod cat sa nu le scot de tot din pamant. 
Nu mai continui, ca ideea e aceeasi. 
Cat sa mai perseverez, in conditiile in care o caruta de balegar vechi costa aici un milion jumate? Cat curaj sa am sa dau banii astia, cand nici pamantul carat de la soacra, in care ei ii cresc mandrete de plante, la mine nu da rod? Cand nici ingrasamantul organic cumparat la sac si pus in gropita fiecarui fir de leguma plantata nu a ajutat? Cand nici ingrasamantul chimic pus la flori n-a avut nici un efect? N-ar fi chiar o gaura-n cer un milion jumate, poate ca o sa-l dau, dar daca nici asa nu va merge, ce sa cred? Sa vad numai iarba in jurul meu parca nu prea imi vine.

luni, 17 martie 2014

Rezumatul stirilor pe scurt

Am mancat pentru prima oara in viata mea leurda. Are gust identic cu usturoiul verde. Mi-a placut, dar m-am stricat la stomac dupa ea, asa ca nu mai am curaj sa mananc. Toata bucataria mirosea a usturoi. Am pus trei pungulite si la congelator, pe post de usturoi cand n-oi mai avea in casa.

Au inflorit crocusii. Credeam ca i-am pierdut. Toporasii n-au mai aparut in locurile unde cresteau de obicei. Am descoperit doar cativa infloriti intr-un loc ascuns.

Sambata am taiat trandafirii si pomii si am curatat gradina de flori. Spre deosebire de anii anteriori, nici un trandafir n-a degerat. Erau cu tulpinile ca-n toamna. Mi-a fost mila sa le retez avantul, caci inmugurisera, dar asta este.

Am constatat ca cele doua zambile mov (de la Bakker) puse anul trecut in gradina vor inflori si anul asta, spre deosebire de suratele lor puse intr-un ghiveci mare, in casa, impreuna cu narcise si alti bulbi, care anul asta au zis pas. Am si doua narcise galbene pitice inflorite. Nu-mi amintesc cand/daca le-am plantat, dar e posibil sa fie tot de la Bakker. Daca nu, sunt anomalii, caci restul abia au facut frunze.

A batut foarte tare vantul duminica. Din casa se aude destul de sinistru si-mi da fiori, ma intreb mereu daca o sa reziste casa.

Usturoiul pus in toamna (din doua surse) inca n-a scos capul din pamant. Simt ca anul asta imi va merge si mai greu cu gradina. Din semintele puse pe 8 martie pentru rasaduri n-a iesit decat mararul, care pus direct afara n-ar iesi deloc. Sper ca macar asa sa reusesc sa am marar.

A disparut titlul de la Blogroll si am impresia ca nu numai mie. Stie cineva de ce?

vineri, 7 martie 2014

Vintage

De ce ne simtim atrași de așa numitul vintage? De ce a revenit moda de acum câțiva ani ... mulți ani? Ce este vintage, de fapt? Anii 50? 60? Epoca victoriană? Perioada interbelică?
Am dat o căutare pe Pinterest după simplul cuvânt ”vintage”, în speranța că o să mă lămuresc de ce a apărut cu atâta elan acest curent. Site-ul afișează fotografii preponderent din anii 50, dar îmi dă câteva răspunsuri la întrebare. Așadar, eu apreciez ceea ce e vechi pentru că:
Femeile erau mult mai diafane, în primul rând purtau preponderent rochii, nu pantaloni și vai, ce m-au mai fascinat când eram domnișoară rochiile de genul ăsta:
Apoi erau bijuteriile de pe oglinda din dormitor ... Mama n-a avut, dar îmi aduc aminte că am văzut perle pe noptiera unei rude mai bogate, la care am stat cândva. Ochelari de soare ca aceia ce se zăresc în foto de mai jos am avut și eu. Erau cu lentila de plastic :)
Si tot pe noptiere sau pe oglinzile din dormitoare stăteau și sticluțele de parfum ale mamelor. Mă întreb de unde se aprovizionau mamele din provincie cu conținutul  din sticluțe, căci eu nu-mi amintesc deloc de vreo parfumerie la mine în orășel. N-am nici o amintire olfactivă în sensul ăsta.
Vintage nu e numai moda vestimentară, e și cea a interioarelor și zău dacă m-aș da în lături de la a folosi din nou un telefon ca acelea cu care am crescut:
Până și genul ăsta de valize mi-l amintesc, atâta doar că erau alte culori, mai terne - maro, verde închis, gri ... E adevărat că în copilăria mare au luat ai mei un geamantan din imitație de piele, maroniu. Cu el mi-am făcut cea mai mare parte din studenție, după care l-am folosit pe post de depozit de haine de iarnă/vară sus pe șifonier.
Bibelouri nu aș mai purta prin casă, căci nu prea se mai potrivesc cu mobila melaminată, nu furniruită, dar mileuri mi-am mai făcut. Imi și place să le fac, îmi place să le și văd, încălzesc casa și n-aș ezita nici o secundă să-mi pun la ferestre și așa ceva:
Nu mai lungesc postarea, că și-așa a ajuns prea mare, cred. Ca să mai dau un răspuns la întrebare, o să spun că mie vintage-ul îmi amintește de anii din copilărie, când n-aveam nici o grijă, când mama era atotputernică și împreună cu tata mă apărau de bau-bau, oricine ar fi fost el, când zilele erau luuuuungi și soarele era strălucitor și bucătăria bunicii avea fereastra la cer, nu în dreptul ochilor, cum o are acum. Vintage-ul îmi aduce un fel de sentiment de siguranță, de trăinicie, o senzație că timpul n-a trecut nici atât de mult, nici atât de repede. Imi adună în memorie senzații plăcute, miros de pudră, sclipiri de bijuterii din ștrasuri, sunet de sonerie de la ușă, țârâit de telefon, gust de cireșe amare sau de căpșuni acre, încă necoapte ...
Poate că sunt nostalgică, poate nu, dar nu e nimic rău în nostalgia asta. Simona mi-a făcut poftă de postarea asta.

joi, 6 martie 2014

am devenit invizibila.

miercuri, 26 februarie 2014

Sal crosetat



Aceasta este o fotografie prelucrata prost de mine in Picasa. A inceput sa ma amuze genul asta de activitate, cu toate ca nu imi iese mare lucru.
Fotografia este a unei parti din noul obiect terminat recent. Este vorba de un sal. El se numeste in literatura de specialitate pe Ravelry (am uitat ca asta nu este activitate intelectuala) South Bay Shawl. Daca veti cauta, veti gasi si schema de realizare, gratuita.
Mai departe, urmeaza alte fotografii ale acestuia, prelucrate mai mult sau mai putin, la care nu voi mai comenta nimic pentru ca, nu-i asa, ce-ar mai fi de comentat?
Este facut dintr-un fir de mohair in degrade, Alize Angora Gold. 100 g de fir masoara 550 m. Se lucreaza frumos, dar daca ai gresit si trebuie sa desiri, e nenorocire, din cauza pufului care se innoada in timpul lucrului. Asadar, daca va apucati de lucru din el, fiti cu ochii in 4, sa nu gresiti.

luni, 24 februarie 2014

Suport de pahar (coaster) crosetat

Am vazut pe Pinterest un coaster (iar am probleme cu traducerea) crosetat si am facut brusc o pasiune pentru el.
Cum Anabelia, pe site-ul pe care ne trimite Pinterest-ul, ne da si schema, m-am apucat sa-l fac si eu. Ea cred ca le-a lucrat dintr-un bumbac superb, insa eu l-am facut din niste resturi de fire, iar marginea din mohairul de care va vorbeam in postarea anterioara. In sfarsit, am terminat acest fir definitiv! :)))
Prima poza e prelucrata in Picassa, din amuzament, nu pentru ca m-as pricepe :))
In cana e noua mea pasiune, ness 3 in 1, cu frisca din tub deasupra. Toxic, nesanatos, decadent, dar mama mama cat de bun!
O sa pun acum la rand restul de poze, fara comentarii, caci nu prea e mare lucru de comentat la acest suport, pe care o sa-l mai fac in diverse combinatii de-a lungul timpului, ca tare imi mai place.
O sa inchei spunandu-i Anabeliei un mare multumesc: Thank you, Anabelia!

vineri, 21 februarie 2014

Shawlette

Anul trecut mi-am propus sa termin firele disparate pe care le aveam prin casa. Din cea mai mare parte a lor am facut niste huse pentru pernutele de la scaune.
Cu toate ca m-am straduit, tot imi mai ramasese un fir de mohair dintr-un roz-ciclam-turbat, pufos, cu luciu si niste puncte divers colorate prin el, pe care cred ca l-am achizitionat imediat dupa revolutie, de la turci.
Cum nu ma vedeam purtand in lume ceva facut din el, m-am gandit sa-mi fac ceva de purtat prin casa. Ce? Un mic sal de pus pe umeri, caci mie spatele, sus la gat si intre omoplati, mi-e rece mereu. Zis si facut. Initial am ales eu un model ...
... dar in final nu m-am mai tinut de el, din plictiseala.
Mi-a iesit, una peste alta, salutul asta:
Sincera sa fiu, n-o fi el cel mai aratos din lume, dar de cand l-am terminat nu m-am mai despartit de el. E calduros si comod la purtat, nu ma incurca la miscari. Am o problema, insa. Nu stiu cum sa-i spun. In engleza se numeste ca in titlu, dar nu stiu cum s-ar traduce. Aveti vreo sugestie?

miercuri, 19 februarie 2014

Esarfe crosetate reloaded

Ooops, I did it again. Am mai facut doua esarfe crosetate, exact ca cea de aici, dar cu alte culori. Din pacate, pentru una din ele nu am decat o foto din timpul uscarii, caci n-am mai apucat s-o pozez ca produs finit:
 E vorba de cea aflata in partea dreapta. Iata un prim plan unde se pot vedea mai bine culorile:
 Cea de-a doua este asta:

 Si schema, gasita pe net:
A fost o placere sa le lucrez, caci mi-au adus culoare in casa si e o bucurie sa iti clatesti ochii in culori cand totul in jur e mohorat.

marți, 18 februarie 2014

V-o spun!

V-o parasc pe Simona! Face dar de blog! Mergeti repede sa vedeti aici:
http://fusaru.blogspot.ro/2014/02/daca-e-februarie-merge-un-concurs.html

Pune la bataie bunatati, mmmm ....

 Si asta va fi si poza de concurs. Rosii, zorele si galeata albastra. Plus o buruiana cu flori roz, transplantata de pe maidan, cultivata si ocrotita de mine an de an. Mai gradinareala de atat nu pot :)

duminică, 16 februarie 2014

Colorata e gata!

A venit vremea marilor dezvaluiri :)) O sa fie o multime de poze, va avertizez! In postarea trecuta va aratam ceva colorat, nu? Ei, iata pas cu pas ce era acel ceva cu muuuulte culori:
Un model pe care l-am mai facut candva, dar in doar trei culori ...
 
Acum sunt mai mult de trei si ma tot intreb, cum e mai frumos, pe fata sau pe dos?
 

Cu aceste imagini s-a dezlegat un pic misterul. Continuam ..
 Ce? Inca nu e clar????
Nici acum?
Asaaaaaa!! E o fata de perna, da! E pentru pernele canapelei, pe care se sta inclusiv cu capul, seara la TV si nu e chiar placuta la atingere stofa lor originala.
Pentru partea din spate a pernei mi s-a parut potrivit un material de la Ikea, cumparat mai demult, in alte scopuri care nu vor mai fi atinse din motive de ... lene.

Cateva imagini din timpul procesului tehnologic care s-a desfasurat cu ajutorul "lui bunica Rodica" (daca ala e anul ei de nastere, sunt mai batrana decat ea cu mult ... ):
Si acum, doamnelor si domnilor, rezultatul final!
Din spate ...
Din profil ...
Si din fata.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare.

duminică, 9 februarie 2014

Sa ma laud un pic mai mult

In cazul in care nu le-ati vazut inca la Valentina, acum le puteti vedea la mine, in toata splendoarea lor!
Despre ce vorbesc? Despre sosetele castigate la darul de blog organizat de ea, cu care ma laudam cu doua postari mai devreme :)))
N-am avut aparat foto pana acum, ca sa vi le pot arata "la purtator", dar gata, chinul meu a luat sfarsit si acum le pot scoate in lume! Iata-le:
 
Si ca sa vedeti maiestria cu care au fost lucrate, poze de detaliu:
In realitate culorile sunt mult mai "moi", mai calde. Sunt nuante de toamna. Nu vreti sa stiti ca le port de cand le-am primit si ma simt excelent in ele, nu mi-au mai inghetat picioarele, nu ma mai incomodeaza la incaltarea papucilor de casa, nu mi se mai usuca pielea de pe talpa ... Pana la ele aveam niste sosete de lana groase, groase, cu care abia imi mai incapea piciorul in papuci si ma intepau si-mi erau incomode, dar necesare, caci eu parca am picioarele reci si vara.
Pe langa sosete am mai primit si o cutie de bomboane despre care mai bine cititi la Valentina pe blog, caci la mine s-au mancat de atunci si n-au mai apucat poza, precum si o cutie colorata, care a fost luata imediat in stapanire:
video
 
Dar, dupa ce mi l-am recuperat mi-am recuperat-o, l-am si pus am si pus-o (cred ca ma gandeam la cadou) la treaba, sa-mi gazduiasca niste gheme colorate:
 Ce fac cu ele? Deocamdata nu va arat decat atat:
Sper ca v-a placut "lauda" mea. Am adus niste culori pe ecran, cand afara totul e ... alb spre gri spre negru.