miercuri, 12 noiembrie 2014

Sa ma laud, zic :)

Nu stiu cate dintre voi sunteti familiarizate cu celalalt blog al meu (http://taceriferecate.blogspot.ro/), dar acolo am tot povestit aventurile mele in ale soferiei.
Pe scurt, sunt nu doar o incepatoare, ci si o mare fricoasa la volan. Sunt genul careia ii e frica non stop sa nu i se intample vreo belea daca nu vede o pietricica pe carosabil si n-o ocoleste, sau daca nu vede la timp frana celui din fata, sau daca nu-l vede pe ala din dreapta etc. Intelegeti voi ...
Ei bine, trebuie insa sa ma mai si laud cu cate ceva, asa ca trebuie sa spun cum am evitat eu aseara sa calc un catelus!
Ei bine, da. Conduc de aproape o luna, zi de zi, pe DN1. La intoarcerea acasa e deja intuneric. La iesirea din Otopeni e o portiune de drum foarte prost (daca nu deloc) luminata. Eu de obicei mai incetinesc pe-acolo, dar nu mult, ca sa nu-i deranjez pe cei din spate. Aseara am observat cum in fata mea, la o oarecare distanta, pe partea dreapta, se miscau niste siluete negre. N-am incetinit, dar am observat scena atent: un grup de trei tineri mergeau pe langa carosabil, iar o haita de caini care-si fac veacul pe acolo se agita sa-i muste, sau nu stiu ce sa le faca. Dintre caini am vazut un prostanac de catel cum alerga mai tare si mai haotic decat ceilalti si am intuit ca traiectoria lui se va intersecta cu a mea, asa ca am franat pana la oprire, care s-a produs la nu mai mult de juma'de metru de catelandru, inca nedumerit de farurile ce-i intrau in ochi.
Povestea asta n-a durat mai mult de cateva zeci de secunde, dar, desi m-am speriat foarte tare, am fost foarte multumita ulterior ca nu l-am calcat (daca nu franam ATUNCI il calcam clar).
Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca n-am respectat ce m-a invatat instructorul la scoala de soferi. Am franat instinctiv, fara sa ma asigur ca  nu-l voi pune pe cel din spatele meu in imposibilitatea de a frana si el la timp. N-am avut pe nimeni in spate atat de aproape de mine incat sa nu vada franarea mea. Am avut noroc, si eu si catelul. 
Uite-asa imi fac eu mana la condus, desi inca n-am ajuns sa spun ca-mi place si nici nu cred c-o s-ajung curand.

Si ca sa nu ma abat foarte tare de la specificul blogului, am sa va mai marturisesc inca ceva: nu-mi place deloc alaturarea culorii roz/rosie de bleu/albastru. Mi se strepezesc dintii cand o vad, nu stiu de ce, desi e foarte apreciata in randul femeilor. Spre exemplificare, intrati pe site-ul lui Cath Kidston si o sa intelegeti despre ce vorbesc. Este combinatia de culori care o defineste si, desi imi place ce vinde ea, nu pot sa spun ca mi-as cumpara ceva in aste doua culori.

Voi aveti vreo combinatie de culori care sa nu va placa?

luni, 20 octombrie 2014

Maieu crosetat

 Din ciclul "iata ce am mai facut in ultima vreme" (si s-a nimerit sa am pozele la indemana si sa pot face o postare ad-hoc), va prezint un maieut din bumbac pe care i l-am crosetat unei doamne:

In timp ce il crosetam, mi-am dat seama ca exista riscul sa nu imi ajunga firul, asa ca am facut o improvizatie la spate, ca sa consum cat mai putin fir si iata ce m-am gandit sa fac:



 Pe langa faptul ca e chic, are si rolul de a sustine bine spatele, ca sa nu alunece bretelele.


 Noua ne place cum a iesit. Voua?

Actualizare: conform obiceiului, va dau si schema de lucru:
N-am si un tipar de lucru, caci scaderile de la decolteu si subbrat sunt facute "din ochi". Modelul de mai sus e ales dupa multe incercari si teste, ca sa nu iasa foarte gaurit lucrul, sa nu se vada sutienul, ca sa nu fie nevoie de captuseala.
Iata si maieul pe care mi l-am facut mie si care i-a placut doamnei atat de mult, ca a vrut si ea unul la fel, dar uni, nu in doua culori:

 
Diferenta dintre al meu si al ei, in afara de numarul de culori, mai e undeva. Ghiciti unde? :))) Pont: e ceva ce la unul e mai mic, la altul mai mare :))

marți, 30 septembrie 2014

Niste chestii

Ma gandeam azi ce flori imi place mie sa am in gradina si am descoperit ca ma atrag in mod deosebit (as spune ca le iubesc, dar e o notiune demonetizata, azi toata lumea iubeste pe toata lumea si orice - vezi vedetele care striga acest cuvant oricui si oriunde, doar, doar le va mai atrage ceva popularitate) exact florile pe care le avea bunica in curtea ei: phlox, cerceii doamnei, trandafiri de dulceata, gladiole, craite, gura leului, ochiul boului (aici am o mare frustrare, nu reusesc sa-l cresc la mine nicicum), cosmos. Toamna n-o mai prindeam la bunici, asa ca tufanelele si asterul - daca or fi avut - nu ma impresioneaza. Imi plac, dar m-as putea lipsi de ele, n-as face un efort deosebit sa mi le aduc in gradina, cumparand acele ghivece cu tufanele ca un glob, de toate culorile, care impanzesc in perioada asta marginile de drumuri nationale. Am cumparat casa si cu ceva tufanele in curte, plus aster, le urmaresc evolutia si expansiunea, mi-e mila de ele cand le prinde zapada, le mai aduc in casa in vaza, ca-mi place cum miros, dar nu-mi fac inima "sa cante". Ce ti-e si cu fixatiile astea din copilarie ...

Anul asta nu m-am mai dat peste cap cu conservaraia. Vad la toate fetele pe bloguri cat de vrednice sunt/au fost, dar eu voi face nota discordanta. Mai am in beci muraturi de anul trecut! Dulceturi de acum doi, poate chiar trei ani! Compoturi de anul trecut ... Din cauza raului de inaltime eu nu pot cobori in beci, asa ca gestionez borcanele din amintiri si din cauza asta mare parte din ele raman nemancate. Pacat de ele, de munca mea, asa ca anul asta voi face ce-am facut pana sa am casa: nu voi mai pune nimic. Am facut o singura tura de dulceata de prune, niste nectar de piersici si de pere (prima oara-n viata mea, sper sa tina peste iarna) si poate o sa pun niste castraveti in saramura. Stiu, nu da bine o astfel de marturisire, dar o fac ca sa stiu peste timp de ce n-am ce manca :))

Am inceput sa tin post miercurea si vinerea si e o experienta inedita pentru mine. Cele mai mari probleme le am cu pachetul pentru servici. Voi, cele care tineti post, ce mancati la servici?

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Buruiana anului 2014

Cu ceva postari in urma va intrebam daca stiti ce buruiana e intr-o poza si cum scap de ea:
Am aflat care-i e numele: Potentilla reptans L., iar denumirea populara e Cinci degete.
Cum am aflat? Cu ajutorul lui goagal mai intai, care m-a condus apoi pe un Determinator de buruieni. Dupa ce am bifat pe-acolo una si alta, dupa ce am ales fel si fel de caracteristici ale buruienii in cauza, am obtinut rezultatul unic - Potentilla reptans L. Pe un alt site am gasit ca aceasta planta face parte dintr-o grupa H2 – Buruieni perene cu tulpini repente (stolonifere): Glechoma hederacea,
Potentilla reptans, Ranunculus repens, Trifolium repens etc. Pun toate astea aici pentru ca inca mai caut o modalitate eficienta de a o starpi.
La sugestia voastra din postarea anteroara, am stropit buruiana cu otet, aproape in fiecare zi cu soare. S-au uscaaaat  ... mariii uscaaaat ... tati frunzili, de am facut un dans al bucuriei in jurul stratului invadat cu - de-acum mortaciunea. Iat-o intr-o faza in care am avut chef s-o pozez, dar sa stiti ca ea a aratat si  mai rau de-atat, de ziceai c-a trecut parjolul peste ea (cand, de fapt, trecuse doar otet PUR cu niste detergent de vase in el):
 
Si zic gataaa, fratioare, i-am venit de hac netrebnicei! Cat a tinut caldura, praf s-a facut din frunzele invazivei.
Ei, dar cum o minune nu tine mai mult de trei zile, pacostea asta este acum de un verde crud - verde crud [...] te mai vad, te mai aud - ca tot ce-i viu in gradina mea in materie de vegetale paleste de invidie. Parca le si aud "Mda, ia uite, aleia i-a dat cu ingrasamant, a avut grija de ea si acum ia uite ce bine-arata! Pe noi nici nu ne baga-n seama, ne mai da in cap cu cate-o imputiciune din aia de urzica si atat! Si de la noi mai are si pretentii!".
Nu mai am chef "s-o trag in poza", dar credeti-ma pe cuvant, e prospera tare buruiana asta cu degete si ma oftic de nu mai pot.
Nu stiu nici cum sa o starpesc, dar ma gandesc serios ca in toamna asta sa sap foarte adanc acel strat, scotand tot ce mai am prin el ca plante si cred ca o sa ma duc la o fitofarmacie sa-mi dea un ierbicid serios, ceva, sa scald pamantul cu el, caci pe creier imi sta nenorocita asta de buruiana.

Cautand eu pozele cu ea, am dat si peste altele, pe care nu vi le-am aratat la timpul lor. O fac acum, chiar daca nu mai e de actualitate. Asadar, m-am pomenit pe acelasi strat cu o alta planta, pe care nu-mi amintesc s-o fi cumparat, care nu arata chiar a floare de gradina, dar care nici buruiana get-beget nu pare sa fie. Mai mult decat atat, m-am gandit ca poate deveni chiar decorativa daca se dezvolta mai bine, asa ca am lasat-o sa vad ce stie sa  faca. N-a facut nimic, dar v-o prezint:
Si tot din gasca buruienilor pot sa zic ca face parte si patlagina. O am prin curte de multa vreme, dar anul asta una, situata mai sub umbra de trandafiri si pomi, s-a intrecut pe sine intr-un mare fel. A facut niste frunze, fratilor, absolut gigantice! Am crezut ca e o patlagina mutant. Mi s-a spus, insa, ca nu, ca unele stiu sa screasca si asa de mari, daca au conditii propice. Asta a mea se pare ca a avut. Din poza nu reiese prea bine, dar credeti-ma ca era cat o farfurie de friptura:


Voi ati mai vazut patlagina asa de mare? O fi normala?

miercuri, 10 septembrie 2014

Cum putem s-o ajutam pe Ella?

Fratele Ellei a ajuns intr-un moment dificil al vietii si are nevoie de ajutor:

http://ella-anghel.blogspot.ro/2014/09/am-nevoie-de-voi.html

Dincolo de orice alte cuvinte, v-as ruga sa popularizati si voi mesajul, poate reusim sa facem rost de niste sange pentru acest om.

Pe Ella o stiti, e un om absolut minunat si sunt sigura ca, daca a cerut ajutorul, este intr-o situatie in care char are nevoie.

luni, 25 august 2014

Pufosenii 2014

Ca mi s-a lipit 2014 asta de degete :))

joi, 21 august 2014

Rosii 2014

Titlul imi aminteste de scrijelirile de pe obiectivele turistice, gen "Ionica 2014", dar el chiar asta vrea sa spuna, ca in aceasta postare e vorba de rosiile mele din 2014.
Despre ele am de spus cateva lucruri:
  • ar fi trebuit sa fie rosii uriase (de la Vasi), rosii negre, verzi si galbene rotunde (de la Greenzone) - merci fetelor, rosii Idill de la plic, rosii galbene prunisoara de la mine. Nu stiu ce am pus eu in pamant, ca situatia s-a dovedit a fi asa:
- rosiile verzi si negre au fost rosii uriase, dar de culoare rosie, cu toate ca nu stiu de unde pana unde;
- rosiile Idill, puse ca sa umplu locul si sa nu arunc rasadurile, s-au transformat in rosii uriase galbene, rosii cherry rosii si negre.
  • Anul asta in groapa de plantare am pus un amestec de pamant de la soacra, pamant de padure, turba si ingrasamant organic plus unul sau doi pesti. S-a simtit ameliorarea calitatii pamantului, in conditiile in care mana a facut ravagii. Am mulcit, am stropit cu macerat de urzici si tataneasa aproape saptamanal, cu zeama bordeleza si am reusit, in sfarsit, sa am si eu ceva rosii din gradinuta mea. 
Iata-le de-a valma, ca n-o sa am rabdare sa le comentez pe fiecare:












UPDATE: dupa revenirea din lipsa de chef, s-a mai procedat la o fotografiere explicativa, pe care o expun acilisea mai mult ca sa stiu c-am produs si eu ceva rosii anu' asta:
Ele devin cam asa:
-cea rosie mare e uriasa de la Vasi, eu asa o denumesc, ea nu stiu cum se cheama exact. Are seminte putine, pulpa consistenta, coaja cam tare, e dulce si buna. Cresc de la 2 la 5 rosii pe fir, sau pe 2-3 fire cate am cam pus eu intr-un cuib :)
- cea galbena mare e uriasa galbena de la Green. Are mai multe seminte decat cea rosie, dar are coaja mai subtire. E dulce si buna. Am 3 rosii mari pe singurul cuib existent, dar deja am salvat semintele de la grasa asta si am de gand sa pun mai multe la anu', loc sa am.
- de la stanga la dreapta: cherry kumato cred, de la Green - bune rau; prunisoare galbene - dulci si productive; cherry galbene de la green - dulci si foarte productive; cherry obisnuite - bune, dar n-au nimic deosebit.
Asta fuse.

luni, 18 august 2014

Ultimul goblen

Chiar cred ca va fi ultimul, pentru ca deja am avut mari dificultati de vedere la ultimele impunsaturi. Daca nu renunt la a ma mai crede o juna in floarea varstei si nu-mi voi face repede ochelari, nu ma mai bizui sa cos un altul.
Pana una-alta, iata-l:
 Aceasta a fost fotografia initiala, gasita undeva pe net.
Si asta e ceea ce am reusit sa fac eu.
Pe acest goblen l-am terminat azi, dar nu mai tin minte cand l-am inceput. El vine dupa cel inceput in postarea asta  si dupa cel de aici, terminate amandoua dar nepozate inca,pentru ca am un aparat foto nou si nu stiu sa-l folosesc (dupa cum reiese lesne din calitatea pozei de mai sus, facuta la noroc), asa ca mai rau ma enervez cu el.
In tot cazul, trei goblene in vreo doi ani e destul de bine, zic eu, pe principiul "lauda-ma gura, ca ti-oi da ghiveci, ca taman se coace la cuptor acum, dar mai ai rabdare un pic" (asta daca nu mai stiti ce sa gatiti si va e si lene sa stati la aragaz) :).

marți, 10 iunie 2014

Bazdaganii, carcalaci, virusi

Pe celalalt blog al meu antivirusul free (avast) de acasa nu ma mai lasa sa intru. Spune ca site-ul are ceva probleme, malware, virus sau nu mai stiu ce. Antivirusul pe bani de la birou nu zice nimic rau despre acel www. Am incercat sa sterg postarea care parea a avea probleme, am sters-o, dar degeaba. Postarile in care incerc sa inserez un filmulet (fie de acasa dupa ce dezactivez avastul, fie de la birou) nu apar nici in ruptul capului, oricum as incerca sa bag acel filmulet. Colegul meu de la IT zice ca avastul e de vina, ca imi da mesaje eronate.

Postarile noi pe care le scriu aici, pe hand made (fie de la birou, fie de acasa) nu pot fi salvate, imi tot spune ca a aparut o eroare in timp ce incercam sa salvez postarea (salvare automata, ca eu nu apas pe nimic, doar scriu). De publicat, se publica fara probleme.
Pe blogroll-ul de aici am un blog (al Elisei) care nu ma mai lasa sa intru. Acasa imi spune ca mi-a fost blocat accesul pentru ca acest www (al meu, antiplictisul) e plin de nu stiu ce, iar aici imi da pur si simplu eroare. E posibil ca Elisa sa-mi fi blocat accesul, intr-adevar.

Daca e asa, ce as putea sa fac, stie cineva? Am tot scris la Blogger Help, am cerut ajutor in nenumarate randuri, dar nu mi-a raspun nimeni.
Voi aveti probleme cand intrati pe aceste bloguri ale mele?

miercuri, 4 iunie 2014

Flori 2014

Intr-o zi, inainte sa inceapa ploaia, am dat iama printre flori si le-am facut poze. Iata-le, pe cele care ies si cresc in gradina mea, fara prea multe fitze si figuri. Fara prea multe, dar nu complet fara, da?
 O splendoare albastra, nemtisorul (Delphinium) cumparata de la plant-shop.ro acum doi ani. Are o culoare fascinanta, pe care aparatul meu o reda doar in parte.
Scabiosa japonica, tot de pe net cumparata. Mi-e draga si ea, cu toate ca nu e atat de spectaculoasa.

La trandafirii rosii imi pare rau ca nu reusesc sa prind catifelarea, petala le e spectaculoasa.
Garofitele chinezesti, mult mai putin variate decat acum doi ani. Oricum, o sa pun seminte an de an.

Gura-leului, care de asemenea mi-e draga pentru multitudinea de culori in care iese si pentru ca nu e pretentioasa.
Si amarata de hortensie, careia anul asta i s-au facut frunzele aproape albe, a facut o floare mica-mica si e cam lesinata.
Imi cer scuze pentru lungimea postarii, dar alta nu mai fac anul asta despre flori, caci nu mai astept nimic deosebit. Poate doar gladiolele, mai la toamna.