Zambiliti, va rog!

 Am multe zambile prin curte. Cele mai multe sunt de la cei de la care am cumparat casa. Sunt perene si nu-mi bat capul cu ele prea mult.

Altele sunt din cele puse de mine. La inceput au fost o minunatie, mari, cred ca si batute. Apoi s-au "simplificat" de la an la an, dar tot imi plac.

In toamna am pus pe doua petece de pamant ceva bulbi. I-am pus si am uitat de ei. Acum, unii au facut flori (zambilele) si altii stau sa infloreasca (lalelele, care-s curioasa cum vor fi, ca am uitat ce-am pus). Alti bulbi n-au facut decat frunze (muscari). 

Ei, zambilutele puse in toamna m-au incantat maxim. Au culori aparte - un grena, un galben si un somon. Iata-le, urmate apoi de cele obisnuite, din care am prin toata gradina.

Cam asa arata gradina in ansamblu, primavara (e perioada in care e cea mai frumoasa):

In ultima poza l-am prins si pe Max, care e batran si bolnavior :(

Lumina de final de noiembrie

 Azi a fost soare. Printr-un colt al sufletului mi-a aparut nevoia de a sta in caldura lui, in vremurile astea in care ceea ce se intampla in societate aduce mai mult cu intunericul si cu frigul.

Cum nu puteam sa stau pur si simplu, mi-am resuscitat aparatul foto, chiar nu stiu nici eu cum si, cum l-am pornit cu mare greutate, nu l-am mai oprit, de teama sa nu "moara" iar. Drept urmare, am fotografiat cam tot ce se putea fotografia in gradina si urmeaza o serie de postari cu aceste fotografii. Comentez mai putin, caci titlul reda esenta a ceea ce vreau sa arat prin poze.

Aster de trei culori

 Anul trecut mi-am amintit de niste flori care cresteau an de an in fata ferestrei de la bloc, in copilarie. Nostalgia m-a facut sa caut pe net ce-ar fi putut fi globuletele de floricele movulii din copilarie, pe care nu stiu cine le plantase pe stratul de la strada. Am dedus, dupa multe cautari, ca ar fi putut fi Aster alpin. Mi-am facut comanda pe net, la unii care promiteau marea cu sarea, dar s-au dovedit a fi o mare teapa (gradinamax, aviz amatorilor). Planta care a venit a facut ceva timp mai tarziu o singura floare, dar stiu ca atunci m-a surprins teribil culoarea. Parea bleumarin-mov inchis. Floarea singuratica era si cam ciufulita, nedemna de pozat. N-am crezut ca o sa mai iasa si anul asta, dar iata ca a facut-o! Planta mi-a iesit si a facut vreo trei floricele anul asta, asa ca as putea nutri ceva sperante ca va fi, candva o floare in toata firea! Nu e cea din copilarie, dar pentru ca are asa o culoare speciala, o iert.

Mai jos redau toate cele trei culori de Aster pe care le am in curte, caci e sezonul lor. Imi place floarea asta, ca mai toate, de altfel.

La Baile Olanesti

In luna martie am fost un weekend la Baile Olanesti.
Pe Dealul Negru am intalnit acest catel, care avea ochii nu doar de culori diferite, ci si deosebit de interesante! Cel care pare bej, era, de fapt, aproape alb! N-a vrut el sa stea la poza nicicum, asa ca greu va puteti da seama de culoarea reala, dar era uimitoare, va spun!

Apoi, in statiune, dincolo de relaxarea indusa de statul la spa doua zile la rand, m-am bucurat si de o plmbare pe malul raului Olanesti, pe promenada special amenajata, marginita pe cealalta latura de versantul propriuzis al muntelui. Am admirat natura care se trezea la viata si am reusit sa vad cate ceva:

Crucea Voinicului sau Popâlnic iepuresc (Hepatica transsilvanica)

Nici n-am stiut ca e specie ocrotita, dar am aflat de aici, cautandu-i numele frumoasei floricele.

Pa raul cu curenti destul de puternici se plimbau agale doua ratuste, care au traversat apa cum traversam noi bulevardul.
La plecare, am trecut pe la Manastirea Cotmeana, unde am vazut picturile cu draci. Mai multe despre manastire puteti citi aici. Interesanta mi s-a parut nu doar pictura, ci si vechimea manastirii: dateaza de la 1388!

Pentru bucuresteni recomand din suflet schimbarea destinatiilor de weekend de la Valea Prahovei la zola Olanestiului! Este mult mai relaxant.

Florile inceputului de primavara

Ghioceii i-am postat atunci, pe celalalt blog al meu, asa ca n-o sa-i mai pun in colectia asta.

Am reusit sa descarc pozele din aparat, cu intarziere destul de mare, dar n-am fost in apele mele in acest sezon. Mai bine mai tarziu decat niciodata, insa.

Crocusi am avut foarte putini anul asta, doi mov si unul galben:

Vedeta primaverii asteia a fost iasomia de iarna, pe care o am de la Simona. E primul an in care-si da in petec cu atatea flori:

Apoi m-am trezit cu niste irisi pitici, nu mai inalti decat un borcan de 400, pe care nici nu stiu cand i-am plantat. Aveau o culoare absolut superba, m-au facut sa exclam cand i-am vazut prima oara:

Nelipsitele albastrele si toporasii, putini si ei anul asta:

Acum gradina mi-e plina de lalele, dar pe ele nu le-am fotografiat inca. Sper ca v-am facut placere cu aceste imagini.