Lighioane

Stiu, stiu, dupa ce ca scriu atat de rar, macar as fi putut sa va arat ceva frumos - un lucru de mana, o floare, un peisaj, ceva.

N-am asa ceva acum, sau am dar mi-e inca lene sa fac poze, asa ca va arat ceea ce m-am invrednicit sa descarc din aparat. Cum de la astea am putut sa fac poze? Pentru ca m-au impresionat, m-au socat, de fapt si dorinta de a le imortaliza a fost mai mare decat comoditatea.

Poate ca unora le vor placea si pozele astea, mai stii? In fond, si ele sunt fiinte care pot sa suscite interes specialistilor sau pasionatilor. 

Sa incep:

Lycosidae

L-am gasit in magazie. Eu am crezut ca e tarantula, asa de mare era! M-am speriat si am fugit, apoi am luat aparatul si m-am intors, sperand sa il pot fotografia, ca sa i-l arat si sotului. L-am gasit, dar nu am avut curaj sa ii pun ceva langa el, ca sa se poata face o idee despre marimea lui. Am tot cautat sa il identific pe net, dar vizualizarea pozelor cu paianjeni imi da o stare foarte proasta, asa incat cred ca cea mai buna aproximare este sa spun ca e un paianjen lup.

Mi-am adus aminte ca in anii trecuti mai postasem eu un paianjen ce cara dupa el un sac cu oua. Cred ca era vorba tot despre un paianjen lup, caci scrie ca dintre toti paianjenii doar el (de fapt ea, mama) face asta, cara sacul cu oua si apoi puii "in spinare".

Araneus alsine

Minunatul asta m-a surprins zilele trecute cand faceam curat pe aleea de sub bolta de vita de vie.  Cazusera de ceva vreme multe frunze si m-am apucat sa le matur. La un moment dat, am vazut ceva colorat miscandu-se printre frunze si semana cu o ... capsuna umblatoare. Era portocaliu intens si foarte, foarte mare! In ultima foto am reusit cat de cat sa il fotografiez si langa o boaba de strugure, ca sa se poata vedea cat de mare era. Nu l-am mai stresat, ca parea foarte timid si mi-am zis ca are dreptul si el la liniste, asa ca l-am luat cu farasul si l-am dat deoparte. Sunt aproape sigura ca e un paianjen capsuna, care inteleg de pe net ca e chiar rar. Ma bucur ca a venit in curtea mea, dar nu-s dornica sa il gazduiesc.

Oua de limax

Si tot in frunzisul ala depus de cava vreme sub bolta mea de vie, am gasit si pacatoasele astea de oua de la (cred) nenorocitii astia de limacsi. Am presupus ca sunt de la ei pentru ca am gasit creatura langa ele, dar e posibil sa ma insel. 

Si ca sa mai destind un pic atmosfera, va explic ce avem noi in prima poza: un martian! In a doua avem un martian deconspirat care isi ia talpasita!

Poze facute intr-o seara cand, zice-se, Marte a fost cel mai aproape de Luna. Adevarul este ca se vedea mare si rosu, dar a fost greu de fotografiat cat sa le prindem decent pe amandoua, fara trepied. A iesit un Marte miscat in forma de om.

Porumbelul gulerat

Zilele astea am fost onorati de vizita unei perechi de porumbei gulerati. Columba palumbus ii cheama pe ei in latina.

Mi-a luat ceva timp sa-i identific, caci pozele nu sunt cine stie ce, dar cu ochiul liber le-am vazut mai bine cateva caracteristici: dungile albe de pe gat, nuanta de verde a penelor de pe cap.

Aceasta pereche salasluieste de ceva timp in gradinile din jur si se bat/joaca toata ziua, canta si fac mare harmalaie in jurul lor, dar fiind maricei, presupun ca nu are cine sa-i atace, de aceea isi permit sa se faca atat de vizibili.

Problema cu ei este ca nu stau la pozat decat in varf de pom.

Au si un cant foarte special, cand il voi mai auzi, voi sti ca le apartine lor. Eu nu pot decat sa ma bucur ca fauna si-a gasit teritoriu si in gradinile oamenilor.

Basc sau bereta tricotata

Va spuneam in postarea anterioara, scrisa heheee, anul trecut, ca mi-am inceput un basc din firul de pe exteriorul conului. Intre timp, l-am si purtat o iarna intreaga, uitand (sau mai cinstit spus neavand nici o tragere de inima) sa il mai si postez pe blog.

Valentina mi-a adus aminte zilele trecute de promisiune, asa ca azi, profitand de faptul ca e duminica si nu pot face treaba, m-am invrednicit si am facut si pozele necesare.

Pozele n-au iesit cine stie ce, caci sunt facute cu un aparat ale carui setari nu le stapanesc, dar pe care nici n-am rabdare sa le studiez, asa ca ma voi multumi cu orice fel de comentarii voi primi, caci imi asum consecintele :))

Schema de lucru am luat-o de la Senpolia. Am adaptat-o la dimensiunile capului meu, facand esantion de lucru pentru calcularea numarului de ochiuri si ajustand ulterior, caci iesise, totusi prea larga. In final a iesit aproape de optim, caci daca faceam cu 10 ochiuri mai putin, m-ar fi strans. Asa, sta fara sa ma stranga aproape deloc. A tinut de cald in masura in care nu a fost atat de frig afara iarna asta. 

A doua mea pereche de sosete

Dupa ce am prins curaj, mi-am dorit niste sosete ca ale fetei asteia, sau macar pe-aproape. Ideea era ca voiam un fir romantic, cu roz si bleu in el, asa, ca pentru zane :)) Am cautat indelung, si la un moment dat cineva de pe FB avea ceva ce cat de cat se apropia de ce imi trebuia mie. Nu am vazut firul bine, caci era intr-un con, iar pe deasupra era un alt fir, de o alta culoare, dar am presupus ca ceea ce se vedea pe dedesubt era exact ce imi trebuia mie. Am cumparat conul, fara sa ii stiu nici macar compozitia exacta a firului, caci pe mine ma interesau mai ales culorile, dar, desi nu e tocmai ceea ce am visat, nu imi pare rau de achizitie. Are acril si lana in el, iar asta e ok pentru sosete:

 Din ceea ce e pe deasupra, care e un fir ceva mai gros, mi-am inceput un basc. E aproape gata si urmeaza la rand la prezentare, in viitor.
Asadar, nu stiu daca va dati seama, dar in interior este un fir care are roz si bleu in el. Cand am inceput sa lucrez sosetele, am crezut ca imi va iesi o treaba in degrade, dar ea a iesit in dungi si, din pacate, firul nu a fost vopsit uniform, asa incat a doua soseta nu a mai iesit fix la fel:

Dar chiar si asa, mi-a placut mult sa le lucrez, mai ales ca mi-am ales si un model, asa cum imi propusesem dupa prima pereche:

Desi firul nu a fost unul vopsit in sectiuni mici de culoare si desi mai continea si verde si bej, rezultatul final mi se pare satisfacator:

Am folosit chiar o tehnica noua pentru calcai, cea de aici: https://www.youtube.com/watch?v=t5ku4CgjXTs&feature=share
Cat despre model, el e chiar simplu si de aceea l-am si ales. Daca va place si vreti sa il incercati si voi, il gasiti aici: https://www.ravelry.com/patterns/library/show-off-stranded-socks.

Am lucrat cu andrele nr. 2 si am avut pe fata 28 de ochiuri, iar pe spate 27, care dupa calcai au devenit 26. Ce as face diferit la urmatoarea pereche de sosete din firul asta? As pune 30 + 29 de ochiuri.

Top tricotat din mohair

Cu foaaaarte mult timp in urma mi-am cumparat un mohair superb, la care mai intai am jinduit un timp indelungat, inainte de a ma indura sa mi-l cumpar, caci nu era un fir chiar ieftin.
Site-ul de unde l-am cumparat nu mai are nuanta asta acum, iar pretul nu mi se mai pare mare, insa cu ani in urma, pentru salariul meu mic de atunci, insemna ceva.
Ei, atunci nu mi-am luat decat un scul, caci vroiam sa imi fac doar un manecar, dar nu stiu cum am calculat eu, caci nu mi-a ajuns doar acel scul.
A mai stat manecarul meu pe andrele mult si bine, pana cand m-am hotarat sa mai cumpar un scul si sa-l termin. Cand a fost gata, am constatat ca mi-au ramas mai bine de trei sferturi din sculul nou, cu care chiar nu mai stiam ce sa mai fac, pana cand mi-a iesit in cale un proiect minunat. L-am pus imediat in practica si l-am terminat repede de tot si l-am facut cadou. Iata ce mi-a iesit din mai putin de 100 g de mohair, pe andrele cred ca 5:

Deoarece cu cea careia i-am daruit topul (sora mea) m-am intalnit pe timp de vara, la o pensiune, nu era pregatita pentru sedinta foto, dar am considerat ca se poate face o idee despre top chiar si imbracat peste o rochita cu bretele :)

Prima mea pereche de sosete

De fapt, nu e chiar prima, caci am mai facut o pereche plus o soseta acum ... vreo 25 de ani, dar e evident ca nu mai tineam minte nimic de-atunci. In plus, acum am invatat sa le fac pe andrele circulare, ceea ce simplifica muuuuult procesul!

Postarea asta nu e ca sa ma laud cu marea mea opera de arta, ci ca sa:

1. nu uit cum am facut, in caz ca iau o pauza indelungata inainte de a o face pe a doua;

2. va ajute si pe voi, cele care vreti sa invatati sa faceti sosete.

Sa incepem cu inceputul - firul, andrelele si montarea ochiurilor.

Am un fir care are ceva lana in el, l-am cumparat fara eticheta, deci n-am habar ce lungime intra intr-o suta de grame, dar e de stiut ca e un fir subtirel spre mediu.

Andrelele sunt numarul 2,5, circulare, cu firul de 50 cm lungime.

In 11 cm de lucru ciorapeste, inainte de spalare, imi intra 30 de ochiuri.

Montarea ochiurilor pe andrele circulare am facut-o folosind metoda turceasca, pe care o puteti vedea exemplificata foarte clar aici. Eu am montat 16 ochiuri pe o andrea si 17 pe cealalta, deoarece se lucreaza si ochiul de inceput. La pantofi port masura 39.

Varful ciorapului l-am facut tot ca in video-ul de mai sus, pana am ajuns la 30 + 31 ochiuri, dupa care am lucrat drept pana am obtinut 17 cm de la varf. 

Apoi am adaugat firului de lucru un fir de ata de papiota apropiat la culoare. Am inceput sa fac calcaiul, folosind metoda de aici. Am facut doi "clini" a cate 8 intoarceri pe fiecare parte.

Imediat dupa ce am facut cele doua randuri circulare de dupa a doua crestere, am renuntat la firul de papiota si am inceput sa fac elasticul (2 pe fata, 2 pe dos). 

Dupa 7,5 cm de elastic, am incheiat cu o incheiere foarte elastica, descrisa in acest filmulet. Ca sa incep incheierea, am intors lucrul inapoi, ca si cum m-as intoarce, nu am mers inainte circular.

Ce as face diferit:

- as reduce circumferinta piciorului cu 2 cm, deci cu 6 ochiuri, ceea ce inseamna ca nu as mai monta 16 bucle, ci 13.

- as incerca un model pe fata.

- as putea incerca un calcai cu un singur clin sau cu o alta metoda.

- inainte de a incepe elasticul, as mai lucra un pic ciorapeste. 

Flora spontana in gradina mea

M-a înzestrat natura cu multe specii în curte, dintre care unele sunt chiar faine de tot. Așa este în cazul vineriței (Ajuga reptans), care ma onorează cu prezența an de an, dar care până acum nu a fost așa de spectaculoasă încât să o bag de seama.

Ce este special la ea? Culoarea. Are un albastru foarte intens, care iese în evidență mai ales când planta crește în ”tufe” bogate, cum probabil că a fost cazul anul acesta la mine. Plimbându-mă prin gradină să fac poze muștarului, mi-a atras atenția, de parcă mă trăgea de mânecă să o pozez, frumusețea asta:

Crește pe lângă o bordură și, dacă n-au plantat-o foștii proprietari, a apărut spontan și-mi albăstrește latura aia a grădinii într-un mod foarte frumos. Păcat că aparatul nu scoate adevărata nuanță de albastru a plantei.

Floarea e mititică, dar atractivă prin faptul că ”se repetă” de multe ori. :)) De fapt, iată cum este descrisă științific floarea: ”Florile albastrui-azuriu scurt pediculate, dispuse in mai multe verticele la subsuara frunzelor din partea superioara a tulpinii, caliciul campanul cu peri lungi si glande punctiforme prevazut terminal cu 5 dinti.”

Dacă veți intra pe link, veți vedea că planta asta are și proprietăți terapeutice, pe care nu le voi promova eu însă aici, pentru că nu am încercat-o și nu pot să mă pronunț.

Lângă ea, ceva mai încolo, m-am trezit și cu Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum), pe care cred ca v-am mai arătat-o și altădată, care și ea are proprietăți terapeutice. 

 Seamănă destul de mult cu florile de lăcrămioare.

Intr-o altă parte a grădinii mi-a apărut cred că un dud. Cel puțin a lui cred că este frunza asta,

cu toate că ceea ce pare a fi fructul numai în dudă nu cred că o să se transforme:

Si încă ceva ce nu știu dacă e neapărat spontan apărut. In acest loc am plantat eu un pom, cândva. Nu a părut că s-ar fi prins. In următorul an a apărut ceva pe acel loc și am crezut ca a ”înviat” ceea ce pusesem eu, dar până la urmă cred că a înviat un ... corcoduș. Pe ce mă bazez? Pe faptul că e printre primii pomi care înfloresc primăvara, pe faptul că e folosit adesea drept port-altoi și pe:

Nu arată a frunze și fructe de corcoduș? Na, fiind primul an în care îmi face și fructe, îl las să văd ce e. Dacă n-o să-mi placă, văd eu ce decizie iau cu el.

Si pentru că mai sus vorbeam de muștar, iată care-i treaba cu el. Am citit eu mai demult că ar fi un bun fertilizator natural pentru sol (la fel ca phacelia, care mai e și o bună plantă meliferă, dublu avantaj). Anul ăsta am gasit și semințe, așa ca l-am pus de curiozitate, să văd care-i treaba cu el. Când a făcut al doilea rând de frunze, mi s-a părut că arată a frunze de ridichi, așa că am căutat pe net poze cu planta de muștar. Nu prea am găsit, așa că m-am decis să pozez eu planta în diferite stadii de evoluție și s-o arăt lumii, poate va folosi cuiva. Așadar, așa arată planta de muștar la vreo lună de la însămânțare:

Voi ce spontane interesante aveți prin curte? 

La Baile Olanesti

In luna martie am fost un weekend la Baile Olanesti.
Pe Dealul Negru am intalnit acest catel, care avea ochii nu doar de culori diferite, ci si deosebit de interesante! Cel care pare bej, era, de fapt, aproape alb! N-a vrut el sa stea la poza nicicum, asa ca greu va puteti da seama de culoarea reala, dar era uimitoare, va spun!

Apoi, in statiune, dincolo de relaxarea indusa de statul la spa doua zile la rand, m-am bucurat si de o plmbare pe malul raului Olanesti, pe promenada special amenajata, marginita pe cealalta latura de versantul propriuzis al muntelui. Am admirat natura care se trezea la viata si am reusit sa vad cate ceva:

Crucea Voinicului sau Popâlnic iepuresc (Hepatica transsilvanica)

Nici n-am stiut ca e specie ocrotita, dar am aflat de aici, cautandu-i numele frumoasei floricele.

Pa raul cu curenti destul de puternici se plimbau agale doua ratuste, care au traversat apa cum traversam noi bulevardul.
La plecare, am trecut pe la Manastirea Cotmeana, unde am vazut picturile cu draci. Mai multe despre manastire puteti citi aici. Interesanta mi s-a parut nu doar pictura, ci si vechimea manastirii: dateaza de la 1388!

Pentru bucuresteni recomand din suflet schimbarea destinatiilor de weekend de la Valea Prahovei la zola Olanestiului! Este mult mai relaxant.