Cred ca o sa devin fascinata de ciuperci. Am in curte, in doua locuri diferite, doua buturugi din aceeasi salcie. Una dintre ele, pusa intre pomii fructiferi (initial pe post de "masa", dar niciodata folosita asa) a facut mai demult ciupercile astea. Acum, s-a impodobit cu cele de mai jos:
hand made
adica ce-si face omul cu mana lui :)
duminică, 1 noiembrie 2020
Cu mic, cu mare
sâmbătă, 24 octombrie 2020
Lighioane
Stiu, stiu, dupa ce ca scriu atat de rar, macar as fi putut sa va arat ceva frumos - un lucru de mana, o floare, un peisaj, ceva.
N-am asa ceva acum, sau am dar mi-e inca lene sa fac poze, asa ca va arat ceea ce m-am invrednicit sa descarc din aparat. Cum de la astea am putut sa fac poze? Pentru ca m-au impresionat, m-au socat, de fapt si dorinta de a le imortaliza a fost mai mare decat comoditatea.
Poate ca unora le vor placea si pozele astea, mai stii? In fond, si ele sunt fiinte care pot sa suscite interes specialistilor sau pasionatilor.
Sa incep:
![]() |
Lycosidae |
L-am gasit in magazie. Eu am crezut ca e tarantula, asa de mare era! M-am speriat si am fugit, apoi am luat aparatul si m-am intors, sperand sa il pot fotografia, ca sa i-l arat si sotului. L-am gasit, dar nu am avut curaj sa ii pun ceva langa el, ca sa se poata face o idee despre marimea lui. Am tot cautat sa il identific pe net, dar vizualizarea pozelor cu paianjeni imi da o stare foarte proasta, asa incat cred ca cea mai buna aproximare este sa spun ca e un paianjen lup.
Mi-am adus aminte ca in anii trecuti mai postasem eu un paianjen ce cara dupa el un sac cu oua. Cred ca era vorba tot despre un paianjen lup, caci scrie ca dintre toti paianjenii doar el (de fapt ea, mama) face asta, cara sacul cu oua si apoi puii "in spinare".
![]() |
Araneus alsine |
![]() |
Oua de limax |
Si tot in frunzisul ala depus de cava vreme sub bolta mea de vie, am gasit si pacatoasele astea de oua de la (cred) nenorocitii astia de limacsi. Am presupus ca sunt de la ei pentru ca am gasit creatura langa ele, dar e posibil sa ma insel.
duminică, 19 iulie 2020
Boli si daunatori la vita de vie
![]() |
Pe dosul frunzei se vad zone albe, fainoase. |
![]() |
Basicarea in erinoza se produce pe fata frunzei. |
![]() |
Alta frunza atacata. |
sâmbătă, 18 iulie 2020
Porumbelul gulerat
vineri, 19 iunie 2020
Orice idee noua ar fi apreciata
Am curatat floarea cat am putut de bine, dar cand am vrut sa mut ghiveciul in alt loc, am constatat ca sub buza lui aveam patru limacsi!
Uite ce mi-au facut si din biata fasole:
joi, 11 iunie 2020
De mai demult si de acum
N-am mai scris din multe motive, neimportante, dar mai ales pentru ca nu mai pot face poze faine, caci nu-mi mai place aparatul pe care il am acum. Asa ca, nemaifacand poze, nu am cum sa fac postari. Cu toate astea, se mai intampla prin curtea si drumurile mele cate ceva ce nu pot sa nu imortalizez si atunci apelez la ... telefon, de aceea calitatea pozelor urmatoare lasa de dorit, dar macar se vede ceva in ele.
Incep cu cele mai vechi poze, de prin martie-aprilie, cand in jurul unei buturugi de salcie au aparut puzderie de ciuperci:
S-au topit, apoi au aparut din nou, la vremea aceea am cautat sa vad ce sunt, dar nu au mai prezentat interes apoi.
Urmeaza o bucatica de curcubeu, intr-una din zilele ploioase ale lunii mai, cand ma intorceam de la birou. A fost spectaculos doar pentru ca era mic, mic si acoperit de nori negri.
Apoi a urmat un camp plin de maci. De la nivelul masinii se vedea totul rosu, dar cand am coborat am constatat ca macii doar invadasera o cultura, nu erau ei subiectul:
Ma gandeam saptamana trecuta ca nu prea mai gaseam uratenii din astea mari prin gradina, caci i-am vanat aproape zilnic, insa aseara am gasit pur si simplu o invazie, inclusiv de melci cu cochilie si m-am descurajat teribil. Nu stiu cum sa ma mai lupt cu acesti daunatori.
duminică, 19 aprilie 2020
Hristos a inviat! Adevarat a inviat!
In ultimele zile am tot trait sub spectrul unei amenintari. Oricat ai fi de echilibrat, este imposibil sa nu te afecteze in vreun fel, ori fizic, ori psihic. Eu am facut o obsesie din a-mi lua temperatura. Nu am avut niciodata de cand a inceput pandemia asta, dar in ultimele zile imi simt urechile si obrajii fierbinti si temperatura chiar mi-a crescut cu 0,5 grade! Sta la maxim 36,6 grade, dar ... daca termometrul nu e bun? Am cumparat 4! Nu sunt 2 cu rezultate identice, dar nici unul nu arata peste 37. Alte simptome nu am, deci nici nu iau nimic, dar intr-o zi sunt mai bine, in alta mai obosita si, evident, intru in panica. Am cosmaruri, ma lupt cu dusmani nevazuti, de care fug ingrozita si ...
Am fost necajita, am zis ca nu fac nimic special pentru Pastele asta. Ce Paste e asta, in care sa nu ai voie sa te vezi cu nimeni???
Apoi mi-am dat seama ca intre a nu avea voie si a nu mai putea sa te vezi cu cei dragi e mare diferenta. Asa ca m-am mobilizat si am facut atat cat am putut, cat sa nu imi intre Hristos Inviatul in casa si mie sa-mi fie rusine ca e dezordine la noi.
L-am asteptat cu drag.
La 12 fara ceva am iesit pe strada, sa vad daca vine cineva cu lumina de la biserica. Noi stam departe de biserica, dar peste garduri am auzit, atat cat ne-au lasat cainii pe care ii deranjam cu miscarea noastra, ca parintele pusese boxele in functiune si tinea slujba Invierii. Am fost asa de emotionata! Mi se parea un moment rupt din timp, ca o intamplare dintr-un vis din care nu te poti trezi, dar nici nu vrei. Era caldura in sufletul meu, poate si lumina: se tinea slujba Invierii, Hristos avea sa invie si lumina avea sa pogoare peste noi!
Nu am auzit prea bine slujba, caci cainii acopereau franturile de sunet care veneau dintr-acolo, dar cand am auzit Cantarea, am inganat si eu un pic, parca fiindu-mi teama sa nu auda cineva cat de fals cant.
Ne-am intors in curte si m-am urcat pe o scara, sa fiu deasupra gardurilor, doar - doar s-o auzi mai clar ce se intampla la biserica. Nu se auzea, dar spatiul de deasupra, liber de obstacole, mi-a dat un sentiment remarcabil de libertate. Pe cer erau stele, am vazut si un avion (ce zboruri or fi la aceasta ora din noapte?), daca nu as fi trezit cainii, ar fi fost si liniste. Pentru ca am realizat ca n-o sa vina nimeni cu lumina de la biserica, am intrat in casa si mi-am aprins singura lumanarile, incercand sa prind vreun post de televiziune care sa arate cum au intampinat romanii Invierea Domnului din anul 2020. Nu am gasit, asa ca dupa o ora m-am culcat. Am visat ceva, nu mai stiu ce, dar asta inseamna ca Hristos ne-a vizitat si a alungat raul si din casa noastra.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand!
duminică, 5 aprilie 2020
Basc sau bereta tricotata
duminică, 6 octombrie 2019
A doua mea pereche de sosete
Din ceea ce e pe deasupra, care e un fir ceva mai gros, mi-am inceput un basc. E aproape gata si urmeaza la rand la prezentare, in viitor.
Asadar, nu stiu daca va dati seama, dar in interior este un fir care are roz si bleu in el. Cand am inceput sa lucrez sosetele, am crezut ca imi va iesi o treaba in degrade, dar ea a iesit in dungi si, din pacate, firul nu a fost vopsit uniform, asa incat a doua soseta nu a mai iesit fix la fel:
Dar chiar si asa, mi-a placut mult sa le lucrez, mai ales ca mi-am ales si un model, asa cum imi propusesem dupa prima pereche:
Desi firul nu a fost unul vopsit in sectiuni mici de culoare si desi mai continea si verde si bej, rezultatul final mi se pare satisfacator:
Am folosit chiar o tehnica noua pentru calcai, cea de aici: https://www.youtube.com/watch?v=t5ku4CgjXTs&feature=share
Cat despre model, el e chiar simplu si de aceea l-am si ales. Daca va place si vreti sa il incercati si voi, il gasiti aici: https://www.ravelry.com/patterns/library/show-off-stranded-socks.
Am lucrat cu andrele nr. 2 si am avut pe fata 28 de ochiuri, iar pe spate 27, care dupa calcai au devenit 26. Ce as face diferit la urmatoarea pereche de sosete din firul asta? As pune 30 + 29 de ochiuri.
duminică, 18 august 2019
Top tricotat din mohair
Site-ul de unde l-am cumparat nu mai are nuanta asta acum, iar pretul nu mi se mai pare mare, insa cu ani in urma, pentru salariul meu mic de atunci, insemna ceva.
Ei, atunci nu mi-am luat decat un scul, caci vroiam sa imi fac doar un manecar, dar nu stiu cum am calculat eu, caci nu mi-a ajuns doar acel scul.
A mai stat manecarul meu pe andrele mult si bine, pana cand m-am hotarat sa mai cumpar un scul si sa-l termin. Cand a fost gata, am constatat ca mi-au ramas mai bine de trei sferturi din sculul nou, cu care chiar nu mai stiam ce sa mai fac, pana cand mi-a iesit in cale un proiect minunat. L-am pus imediat in practica si l-am terminat repede de tot si l-am facut cadou. Iata ce mi-a iesit din mai putin de 100 g de mohair, pe andrele cred ca 5:
Deoarece cu cea careia i-am daruit topul (sora mea) m-am intalnit pe timp de vara, la o pensiune, nu era pregatita pentru sedinta foto, dar am considerat ca se poate face o idee despre top chiar si imbracat peste o rochita cu bretele :)