sâmbătă, 13 iulie 2019

Prima mea pereche de sosete

De fapt, nu e chiar prima, caci am mai facut o pereche plus o soseta acum ... vreo 25 de ani, dar e evident ca nu mai tineam minte nimic de-atunci. In plus, acum am invatat sa le fac pe andrele circulare, ceea ce simplifica muuuuult procesul!

Postarea asta nu e ca sa ma laud cu marea mea opera de arta, ci ca sa:
1. nu uit cum am facut, in caz ca iau o pauza indelungata inainte de a o face pe a doua;
2. va ajute si pe voi, cele care vreti sa invatati sa faceti sosete.

Sa incepem cu inceputul - firul, andrelele si montarea ochiurilor.

Am un fir care are ceva lana in el, l-am cumparat fara eticheta, deci n-am habar ce lungime intra intr-o suta de grame, dar e de stiut ca e un fir subtirel spre mediu.
Andrelele sunt numarul 2,5, circulare, cu firul de 50 cm lungime.
In 11 cm de lucru ciorapeste, inainte de spalare, imi intra 30 de ochiuri.

Montarea ochiurilor pe andrele circulare am facut-o folosind metoda turceasca, pe care o puteti vedea exemplificata foarte clar aici. Eu am montat 16 ochiuri pe o andrea si 17 pe cealalta, deoarece se lucreaza si ochiul de inceput. La pantofi port masura 39.
Varful ciorapului l-am facut tot ca in video-ul de mai sus, pana am ajuns la 30 + 31 ochiuri, dupa care am lucrat drept pana am obtinut 17 cm de la varf. 

Apoi am adaugat firului de lucru un fir de ata de papiota apropiat la culoare. Am inceput sa fac calcaiul, folosind metoda de aici. Am facut doi "clini" a cate 8 intoarceri pe fiecare parte.
Imediat dupa ce am facut cele doua randuri circulare de dupa a doua crestere, am renuntat la firul de papiota si am inceput sa fac elasticul (2 pe fata, 2 pe dos). 

Dupa 7,5 cm de elastic, am incheiat cu o incheiere foarte elastica, descrisa in acest filmulet. Ca sa incep incheierea, am intors lucrul inapoi, ca si cum m-as intoarce, nu am mers inainte circular.

Ce as face diferit:
- as reduce circumferinta piciorului cu 2 cm, deci cu 6 ochiuri, ceea ce inseamna ca nu as mai monta 16 bucle, ci 13.
- as incerca un model pe fata.
- as putea incerca un calcai cu un singur clin sau cu o alta metoda.
- inainte de a incepe elasticul, as mai lucra un pic ciorapeste. 

duminică, 12 mai 2019

Flora spontana in gradina mea

M-a înzestrat natura cu multe specii în curte, dintre care unele sunt chiar faine de tot. Așa este în cazul vineriței (Ajuga reptans), care ma onorează cu prezența an de an, dar care până acum nu a fost așa de spectaculoasă încât să o bag de seama.
Ce este special la ea? Culoarea. Are un albastru foarte intens, care iese în evidență mai ales când planta crește în ”tufe” bogate, cum probabil că a fost cazul anul acesta la mine. Plimbându-mă prin gradină să fac poze muștarului, mi-a atras atenția, de parcă mă trăgea de mânecă să o pozez, frumusețea asta:

Crește pe lângă o bordură și, dacă n-au plantat-o foștii proprietari, a apărut spontan și-mi albăstrește latura aia a grădinii într-un mod foarte frumos. Păcat că aparatul nu scoate adevărata nuanță de albastru a plantei.
Dacă veți intra pe link, veți vedea că planta asta are și proprietăți terapeutice, pe care nu le voi promova eu însă aici, pentru că nu am încercat-o și nu pot să mă pronunț.
Lângă ea, ceva mai încolo, m-am trezit și cu Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum), pe care cred ca v-am mai arătat-o și altădată, care și ea are proprietăți terapeutice
 Seamănă destul de mult cu florile de lăcrămioare.
Intr-o altă parte a grădinii mi-a apărut cred că un dud. Cel puțin a lui cred că este frunza asta,
cu toate că ceea ce pare a fi fructul numai în dudă nu cred că o să se transforme:
Si încă ceva ce nu știu dacă e neapărat spontan apărut. In acest loc am plantat eu un pom, cândva. Nu a părut că s-ar fi prins. In următorul an a apărut ceva pe acel loc și am crezut ca a ”înviat” ceea ce pusesem eu, dar până la urmă cred că a înviat un ... corcoduș. Pe ce mă bazez? Pe faptul că e printre primii pomi care înfloresc primăvara, pe faptul că e folosit adesea drept port-altoi și pe:
Nu arată a frunze și fructe de corcoduș? Na, fiind primul an în care îmi face și fructe, îl las să văd ce e. Dacă n-o să-mi placă, văd eu ce decizie iau cu el.
Si pentru că mai sus vorbeam de muștar, iată care-i treaba cu el. Am citit eu mai demult că ar fi un bun fertilizator natural pentru sol (la fel ca phacelia, care mai e și o bună plantă meliferă, dublu avantaj). Anul ăsta am gasit și semințe, așa ca l-am pus de curiozitate, să văd care-i treaba cu el. Când a făcut al doilea rând de frunze, mi s-a părut că arată a frunze de ridichi, așa că am căutat pe net poze cu planta de muștar. Nu prea am găsit, așa că m-am decis să pozez eu planta în diferite stadii de evoluție și s-o arăt lumii, poate va folosi cuiva. Așadar, așa arată planta de muștar la vreo lună de la însămânțare:
Voi ce spontane interesante aveți prin curte? 

marți, 30 aprilie 2019

Semn de ochiuri

Ca nu stiu cum sa-i spun. M-am luat dupa "semn de carte", ca el iti indica unde ai ramas.
Aveam de marcat un grup de ochiuri, care nu se "anuntau" singure, asa ca le-am pus inainte un ... ceva:
Cum pe acest ceva il intalneam la fiecare rand si nu-mi facea mare placere sa-l vad, m-am gandit sa-l inlocuiesc cu altceva, mai frumos. Bine, dar cu ce? Asa ca m-am gandit si am intrat in trusa de margelit, unde am explorat si am ales ceva ce s-ar fi pretat la asa ceva. Si iata ce-a iesit: 
Mie mi se pare ceva mai dragut decat cel de dinainte, nu? Acum imi face placere sa ma intalnesc la fiecare rand cu inteleapta asta.

miercuri, 24 aprilie 2019

La Baile Olanesti

In luna martie am fost un weekend la Baile Olanesti.
Pe Dealul Negru am intalnit acest catel, care avea ochii nu doar de culori diferite, ci si deosebit de interesante! Cel care pare bej, era, de fapt, aproape alb! N-a vrut el sa stea la poza nicicum, asa ca greu va puteti da seama de culoarea reala, dar era uimitoare, va spun!
Apoi, in statiune, dincolo de relaxarea indusa de statul la spa doua zile la rand, m-am bucurat si de o plmbare pe malul raului Olanesti, pe promenada special amenajata, marginita pe cealalta latura de versantul propriuzis al muntelui. Am admirat natura care se trezea la viata si am reusit sa vad cate ceva:
Crucea Voinicului sau Popâlnic iepuresc (Hepatica transsilvanica)
Nici n-am stiut ca e specie ocrotita, dar am aflat de aici, cautandu-i numele frumoasei floricele.

Pa raul cu curenti destul de puternici se plimbau agale doua ratuste, care au traversat apa cum traversam noi bulevardul.
La plecare, am trecut pe la Manastirea Cotmeana, unde am vazut picturile cu draci. Mai multe despre manastire puteti citi aici. Interesanta mi s-a parut nu doar pictura, ci si vechimea manastirii: dateaza de la 1388!
Pentru bucuresteni recomand din suflet schimbarea destinatiilor de weekend de la Valea Prahovei la zola Olanestiului! Este mult mai relaxant.

sâmbătă, 20 aprilie 2019

M-am gandit s-o fac de ras

De fapt, acest lucru mi-a fost sugerat, nu m-am gandit eu singura sa fac maimuta de ras, cu toate ca daca am pozat-o, e clar ce aveam in minte :))
Asadar, in plina campanie agricola, ca daca e sambata si e un pic de pauza de la ploaie, se sapa si se pun seminte in pamant, s-a gasit un mare ajutor de nadejde!
Nici bine nu facusem brazda, ca ia uitati-va si voi ce sant bun de odihnit oasele s-a dovedit a fi:
Missie. Relaxare totala.

miercuri, 17 aprilie 2019

Florile inceputului de primavara

Ghioceii i-am postat atunci, pe celalalt blog al meu, asa ca n-o sa-i mai pun in colectia asta.
Am reusit sa descarc pozele din aparat, cu intarziere destul de mare, dar n-am fost in apele mele in acest sezon. Mai bine mai tarziu decat niciodata, insa.
Crocusi am avut foarte putini anul asta, doi mov si unul galben:

Vedeta primaverii asteia a fost iasomia de iarna, pe care o am de la Simona. E primul an in care-si da in petec cu atatea flori:

Apoi m-am trezit cu niste irisi pitici, nu mai inalti decat un borcan de 400, pe care nici nu stiu cand i-am plantat. Aveau o culoare absolut superba, m-au facut sa exclam cand i-am vazut prima oara:
Nelipsitele albastrele si toporasii, putini si ei anul asta:
Acum gradina mi-e plina de lalele, dar pe ele nu le-am fotografiat inca. Sper ca v-am facut placere cu aceste imagini.

duminică, 14 aprilie 2019

Capac de cana crosetat

Vara, sau de cand se incalzeste suficient afara si am si timp, imi place sa stau pe sezlong si sa crosetez sau sa tricotez, depinde ce am in lucru.
Desigur, imi iau si cana de cafea sau limonada sau siropul cu mine si mi le asez pe masuta de langa sezlong, dar de cele mai multe ori ma trezesc ca imi aterizeaza in bautura diverse insecte, musculite, ganganii, caaah.
Sigur, as putea sa imi cumpar halbe din acelea cu capac gaurit, prin care iese un pai si as rezolva problema, dar halbele acelea mi se par grele si ... inestetice, nu-mi plac.
Asa ca am cochetat indelung cu ideea de a-mi croseta un capac pentru canile mele, dar n-am gasit niciodata un model care sa ma atraga, pana cand n-am dat de acesta:
L-am gsit pe Pinterest si e explicat aici: http://www.crochetmemories.com/blog/beaded-textured-cup-cover/
Nu stiu ce m-a atras la el, poate margelele, poate modelul in relief, dar cert este  ca m-am apucat sa-l fac. Aveam un ghem de macrame pe care mi l-a daruit prietena mea, caci il bagase din greseala la masina de spalat cu rufe colorate si l-a "vopsit", deci nu-l mai putea folosi la nimic, dar eu mi-am zis ca la asa ceva se potriveste la fix. Daca o sa va uitati cu atentie, o sa vedeti pe ici, pe colo cate un punct de culoare, ba mov, ba rosu ...
Mai aveam si margele de la o bratara veche si rupta, crec ca-s ceva pietre, dar n-aveam de gand sa o mai repar, asa ca si-a gasit o alta intrebuintare. 
Iata ce mi-a iesit:
 Ma declar foarte multumita de rezultat, iar modelul a fost chiar usor, dupa ce m-am prins pe alocuri ce anume insemnau "comenzile" din tipar. O sa mai fac si altele, daca gasesc margelele potrivite, caci nici musafirilor nu le-ar strica un capacel din asta, cred. Ce ziceti, daca ati fi musafiri, v-ar placea sa aveti peste pahare asa ceva, sau v-ar incomoda?

duminică, 17 februarie 2019

Hortensia

Daca in postarea anterioara va aratam ceva ingrozitor de afara, in casa se petrecea ceva oarecum miraculos.
Hortensia mea albastra inmugurea, dar asta nu e nimic ...

In varful uneia din tijele astea uscative si chele, dintr-un mugure pe care-l stiu de asta vara (!), au aparut floricelele!
Da, capatul asta de tija avea manunchiul de bobocei inca de prin iulie, caci stiu ca am asteptat toata vara si apoi toata toamna sa infloreasca, dar bobocii astia s-au miscat greu, greu de tot si au inflorit cand nu ma mai asteptam. Bine, e evident ca nu-s flori tocmai normale, dar in 2018 la mine in curte au mai fost flori cu infloriri neasteptate.

Actualizare in mijloc de aprilie: Intre timp, hortensia s-a umplut de frunze, iar din floricelele astea mici au crescut unele mari, mari:
Abia astepts a se incalzeasca, sa le pot scoate afara!