miercuri, 12 decembrie 2018

Jacheta tricotata pentru femei

N-am mai postat de mult despre ce am mai lucrat, dar asta nu inseamna ca n-am mai facut lucru de mana :))
Cauza este, mai degraba, calitatea fotografiilor, pentru ca noul meu aparat de fotografiat nu-mi mai face pozele la fel ca celalalt. 
In fine, chiar si asa, asta vara am terminat o jacheta cu nasturi si m-am gandit sa v-o arat si voua, totusi, chiar daca pozele nu-s asa de reusite.
Cea care mi-a deschis apetitul pentru ea este jacheta de aici, unde veti gasi si voi schemele de lucru, in caz ca va place si o vreti:
Eu mi-am cumparat de pe FB niste merino cu bumbac si am facut-o cu maneca lunga, nu 3/4, dar si un pic mai lunga decat cea originala. Mi-au intrat 400 g de fir, lucrat cu andrele nr. 4, cred (apropo, voi stiti de unde se poate cumpara o rigla din aceea care masoara grosimea andrelelor?).
Cam asta este ceea ce mi-a iesit:
Sa stiti ca am purtat-o mult de atunci. Este foarte moale si nu tine atat de cald incat sa te sufoce, nici macar vara. Acum, iarna, nu am incercat-o inca, dar cred ca ii va veni randul cat de curand.

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Ce treaba-i asta?

Azi, 24 noiembrie 2018, am reusit sa imi vad si eu gradina, ca in celelalte zile plec si ma intorc pe intuneric. Cand sa trec eu pe o carare, vad in gradinita de flori ceva galben!
 
Este nalba batuta plantata asta primavara prin rasad cumparat si care toata vremea s-a chinuit sa supravietuiasca, la circa 10 cm inaltime, ca ba o manca ceva, ba i se uscau frunzele din senin. Ea a facut niste bumbi de bobocei, dar cum era sa ma gandesc eu ca ei vor inflori taman in noiembrie??? Dupa ce a dat si o zapada peste ei! Asta-i treaba?
Na, si cum l-am trimis pe sotul meu sa faca pozele si i-am zis ca va gasi in gradinita niste boboci galbeni de nalba, el s-a intors cu tot ce a gasit galben pe-acolo, ca sa fie sigur. Adica a mai venit si cu astea,deloc surprinzatoare, de altfel:
 
Ce, nu-s galbene si astea? :))

luni, 15 octombrie 2018

Sfantul Nectarie - al doilea goblen

Cu ceva timp in urma va aratam goblenul cu Sfantul Nectarie, intr-o faza aproape finala. Mai trebuia inramat. Dupa ce l-am inramat, l-am dus la biserica, la sfintit.
Parintelui i s-a parut un Sfant Nectarie tare frumos si mi-a dat sarcina sa fac unul si pentru a-l dona bisericii, ceea ce n-am putut refuza. Parintele l-a vrut un pic mai scund, insa.
I-am refacut schema si i-am mai intarit un pic culorile si ar fi iesit perfect, daca la inramat doamna care mi l-a masurat ar fi inteles sa respecte dimensiunile paspartu-ului si sus, nu doar pe laterale. Na, ce pretentii am si eu, sa mi se faca un lucru ca lumea, daca tot dau banii pe el! 
Iata ce a iesit:
Este foarte greu sa fotografiezi un goblen inramat, dar cat de cat am reusit sa prind in prima poza diferenta dintre cele doua goblenuri. Sper sa ii placa parintelui ce-a iesit.

L.E.: Parintelui i-a placut foarte mult. Eu m-am simtit foarte impacata, caci am donat goblenul de sufletul mamei mele abia plecate la Domnul, pentru ca ea m-a invatat sa fac lucru de mana si sigur i-ar fi placut, daca ar mai fi apucat sa-l vada.

miercuri, 18 iulie 2018

miercuri, 4 iulie 2018

E vremea lor, a plosnitelor?

Ca am gasit ieri un manunchi de plosnite pe o planta (Motul curcanului cred ce este, un Amaranthus) si erau atat de multe, ca m-am cam speriat.
Ca toate fiintele, cand vrei sa le fotografiezi se retrag strategic, asa ca tot ce am putut sa prind cu telefonul au fost pozele astea:
Coreus marginatus

 Si cum am cautat sa vad ce este, am descoperit ca o cheama plosnita sura (Coreus marginatus) sau plosnita de stevie (in traducere libera din engleza - dock bug)  si ca ar manca preponderant stevie si macris (genul Rumex). Cum eu nu mai am stevie prin curte, s-au apucat de altceva.

miercuri, 27 iunie 2018

Soc si groaza!

In dimineata asta, lasandu-i pisicii usa de la casa deschisa, sa intre si sa iasa dupa bunul plac, pe o ploaie mocaneasca, dar care a lasat in urma o mare umiditate in atmosfera, ma trezesc pe prag cu o creatura din filmele de groaza! Limaczilla!
Eu asa ceva nu am mai vazut in viata vietilor mele! Limacsi stiam ca am, credeam ca i-am mai redus ca populatie prin capcanele cu bere puse in primavera, vedeam ca inca mai sunt pe ici, pe colo, dar eu ce vedeam nu aveau mai mult de 1 cm!
Asta de vroia sa-mi intre in casa dimineata mi-a produs un soc. Avea cel putin grosimea degetului aratator al unui barbat, iar ca lungime ... na, cat pragul, ce sa zic ...
Uitati-va si voi daca e posibil sa ai asemenea creatura in gradina si sa n-o fi vazut niciodata pana acum:
Ca sa am un termen de comparatie, am pus langa creatura singura unitate de masura universala pe care o aveam la indemana - un borcan de 400:
Intrebarea care ma framanta este de ce vroia el sa intre in casa? O alta: unde a stat pana acum de nu l-am vazut niciodata?

marți, 12 iunie 2018

Facelia

Sunt mandra de facelia mea! Am reusit sa-mi cultiv cu seminte de la magazin o parcela care pana anul asta statea in voia sortii. Acum am pe ea flori frumoase si o multime de "avioane":

duminică, 20 mai 2018

Stie cineva?

Intrebarea se refera la daunatorii pe care o sa vi-i arat in continuare, care se pare ca dau o petrecere in gradina mea.
Incep cu cei pe care i-am depistat prima oara, pe dragul meu de trandafir de dulceata. Pana la propozitia urmatoare, toate pozele vor arata cele trei sau patru probleme cu care se confrunta numai el:

Punctele negre sunt excrementele omizilor de mai sus

Fata ...
... si profil, ca la infractori, desi nu cred ca e el vinovat de ceva in povestea trandafirului
Frunze chircite
 Asa. Pana aici a fost trandafirul. Acum urmeaza un prun, pe ale carui frunze a aparut lipiciul ala lucios si multitudinea de musculite albe:
Dupa care agrisul, care are frunze cu umflaturi. Pe spate se gasesc afide albe sau galbene, precum si o gazoaba mica si neagra, cu antene lungi, dar care nu stiu daca are vreo vina sau a nimerit din gresala la petrecere:
Continua fasolea si ochiul boului. Le-am pus in ghivece mari. Au rasarit, iar acum le mananca ceva:
Asa ca intrebarea din titlu se refera la astea - stie cineva ce le pot face? Pe florile  de jos am dat cu insecticid, dar cam degeaba. Pe trandafir nu prea stiu cu ce sa dau, avand in vedere ca va inflori maine-poimaine si as vrea sa fac din el dulceata. Fasolea sper sa supravietuiasca si asa, gaurita, la pruni va stropi sotul meu, dar la agris nu l-as lasa, caci cele cateva bobite produse anul asta stau sa se inroseasca si parca le-as gusta, in fond e mandria mea, e pus de mine si merit si eu sa vad ce am plantat, nu? 
Asadar, are cineva vreo idee ce sa fac cu petrecerea asta si de ce si-au ales o asemenea locatie, la mine in curte? Pana acum dadeam vina pe limacsi, dar i-am cam starpit si nu pot fi ei vinovati chiar de tot.

luni, 30 aprilie 2018

Vietati colorate

Primavara asta m-am trezit inconjurata de culori. Dupa albul acela al zapezii tarzii, ochii mei se bucura si mintea mi se minuneaza de ce poate face natura. O las sa vorbeasca:
https://en.wikipedia.org/wiki/Cantharis_fusca
https://en.wikipedia.org/wiki/Lilioceris_merdigera
 Un paianjen cara-n spate ... un sac turcoaz-bleu:
Dupa o oarecare cautare pe net, s-ar putea sa fie vorba de paianjenul-lup (Lycosidae).
Avem si non-culori, trei la numar, desi exista si al patrulea, dar el e boier si sta numai in casa (motanul Mishu). Aici vedem Maia, Missie, Max:
Si ca sa mai inveselesc un pic finalul postarii, pun cateva flori, care acum s-au scuturat, dar mi-au bucurat privirea zile la rand:
E o primavara pe gustul meu, chiar daca se confunda din ce in ce mai tare cu vara, la cat e de cald. Ca o premiera a vietii mele, ieri am reusit pentru prima oara sa ma prajesc pe spate in luna aprilie.


L.E.: Am un prieten care imi mai sopteste despre gandacei, asa ca am putut sa identific gandacii din primele doua poze si sa le pun si link. Primul e benefic, al doilea, cel rosu, nu.
Din cautari am descoperit si acest site: http://www.enciclopedie.info/coleoptere-din-romania/
Cred ca ar putea fi util in identificarile ulterioare ale diversilor gandaci.

joi, 19 aprilie 2018

Pasari si-un gand

Am o slabiciune pentru pasari. Imi plac toate, inclusiv cotofenele, dar imi declar respectul pentru corbi, admiratia pentru pasarile cantatoare sau colorate si un fel de dragoste pentru vrabiute.
Mi se par teribil de haioase si de dragalase, cu mersul ala topait al lor. Cand am timp de stat sa le observ in liniste, ma amuza teribil si cu greu rezist sa nu dau iama in ele, sa prind una in mana. Asa impuls imi dau si puii de gaina.
Insa am observat ceva. Vrabiutele astea, cat de dragalase ar fi ele, sunt cam ... mahalagioaice. Au gura mare, sunt rele unele cu altele, n-au scrupule, fura mancarea din gura suratei, se bat, fac scandal.
Va suna cunoscut? Gasiti asemanari cu persoane si intamplari reale? Hm ...
Si uite-asa, am ajuns eu sa ma gandesc in felul urmator: daca mie, chiar si-asa, imi sunt tare dragi pasarelele astea si le gasesc amuzante, dragalase si le iert toate derapajele, chiar daca ele intre ele poate se balacaresc si-si fac rau una alteia, atunci poate ca si Dumnezeu gaseste amuzante personajele similare din specia umana si le trece cu vederea tot raul pe care il fac si-i iubeste, chiar si-asa. Nu c-as fi eu Dumnezeu ...

duminică, 25 martie 2018

Când cățelul nu-i acasă

Le dau vrăbiilor pâinea uscată ce ne rămâne nouă. De regulă își terminau porția, ajutate și de pițigoi, cam în trei, patru zile. De când a dat zăpada din nou, am început să le cumpăr pâine, căci nu mai apuca să ni se usuce nouă. Ajunseseră să mănânce o pâine pe zi.
Vineri i-am dat drumul lui Max la prietenul lui din vecini, așa că curtea a rămas nepăzită. Când mă uit pe geam, să nu-mi vin-a crede! Iată cine devora pâinea cu atâta rapiditate (vă previn că pozele sunt făcute din casă, prin geam, deci au o calitate slabă):
Stol de grauri la hrănitoarea vrăbiilor
Da, un stol de păsăroi mari și negri, cu picățele albe:
Ce m-a mirat la ei era că nu erau nici agresivi, nici certăreți, lăsau și vrăbiile să manance:
La un moment dat a apărut și o pereche de cinteze, cel puțin așa cred, că cea mai puțin colorată e fata:

Să fie cinteza femelă?
Acestea erau foarte mobile, țopăiau încontinuu și mi-a fost greu să le prind în poză, dar am avut timp să le observ comportamentul: stăteau pe margine, nu se amestecau cu gașca, decât în rare ocazii:
Ba a doua zi am mai avut deosebita ocazie de a observa la hrănitoare un musafir care se zice că e greu de prins - botgrosul. E adevărat că n-am reușit să-i fac o poză prea bună, dar tot merită să v-o arăt:
Botgros, martie 2018
Desigur, hărmălaia era mare și dezmățului culinar i s-a dus repede vestea, așa că a apărut fugitiv și o cioară, dar și nelipsitele coțofene, pe care însă nu le-am pozat.
 Ei, și după ce și-au pus burta la cale, graurii mei, rebegiți de frig, s-au așezat să-și facă siesta, câte unul ...
  câte doi ...
... câte trei sau mai mulți.
 Am făcut și filmulețe, dar vă arăt numai unul, cu un graur bîtându-mi în geam, că și-așa v-am pus prea multe poze:
Totuși, vă mai arăt un film, cu o altă pasăre nemaivăzută de mine, foarte sprințară și cu un moț sus pe cap. S-ar putea să fie silvie, dar nu știu precis: