Cu ceva timp in urma va aratam goblenul cu Sfantul Nectarie, intr-o faza aproape finala. Mai trebuia inramat. Dupa ce l-am inramat, l-am dus la biserica, la sfintit.
Parintelui i s-a parut un Sfant Nectarie tare frumos si mi-a dat sarcina sa fac unul si pentru a-l dona bisericii, ceea ce n-am putut refuza. Parintele l-a vrut un pic mai scund, insa.
I-am refacut schema si i-am mai intarit un pic culorile si ar fi iesit perfect, daca la inramat doamna care mi l-a masurat ar fi inteles sa respecte dimensiunile paspartu-ului si sus, nu doar pe laterale. Na, ce pretentii am si eu, sa mi se faca un lucru ca lumea, daca tot dau banii pe el!
Iata ce a iesit:
Este foarte greu sa fotografiezi un goblen inramat, dar cat de cat am reusit sa prind in prima poza diferenta dintre cele doua goblenuri. Sper sa ii placa parintelui ce-a iesit.
Ca am gasit ieri un manunchi de plosnite pe o planta (Motul curcanului cred ce este, un Amaranthus) si erau atat de multe, ca m-am cam speriat.
Ca toate fiintele, cand vrei sa le fotografiezi se retrag strategic, asa ca tot ce am putut sa prind cu telefonul au fost pozele astea:
Coreus marginatus
Si cum am cautat sa vad ce este, am descoperit ca o cheama plosnita sura (Coreus marginatus) sau plosnita de stevie (in traducere libera din engleza - dock bug) si ca ar manca preponderant stevie si macris (genul Rumex). Cum eu nu mai am stevie prin curte, s-au apucat de altceva.
In dimineata asta, lasandu-i pisicii usa de la casa deschisa, sa intre si sa iasa dupa bunul plac, pe o ploaie mocaneasca, dar care a lasat in urma o mare umiditate in atmosfera, ma trezesc pe prag cu o creatura din filmele de groaza! Limaczilla!
Eu asa ceva nu am mai vazut in viata vietilor mele! Limacsi stiam ca am, credeam ca i-am mai redus ca populatie prin capcanele cu bere puse in primavera, vedeam ca inca mai sunt pe ici, pe colo, dar eu ce vedeam nu aveau mai mult de 1 cm!
Asta de vroia sa-mi intre in casa dimineata mi-a produs un soc. Avea cel putin grosimea degetului aratator al unui barbat, iar ca lungime ... na, cat pragul, ce sa zic ...
Uitati-va si voi daca e posibil sa ai asemenea creatura in gradina si sa n-o fi vazut niciodata pana acum:
Ca sa am un termen de comparatie, am pus langa creatura singura unitate de masura universala pe care o aveam la indemana - un borcan de 400:
Intrebarea care ma framanta este de ce vroia el sa intre in casa? O alta: unde a stat pana acum de nu l-am vazut niciodata?
Sunt mandra de facelia mea! Am reusit sa-mi cultiv cu seminte de la magazin o parcela care pana anul asta statea in voia sortii. Acum am pe ea flori frumoase si o multime de "avioane":
Intrebarea se refera la daunatorii pe care o sa vi-i arat in continuare, care se pare ca dau o petrecere in gradina mea.
Incep cu cei pe care i-am depistat prima oara, pe dragul meu de trandafir de dulceata. Pana la propozitia urmatoare, toate pozele vor arata cele trei sau patru probleme cu care se confrunta numai el:
Punctele negre sunt excrementele omizilor de mai sus
Fata ...
... si profil, ca la infractori, desi nu cred ca e el vinovat de ceva in povestea trandafirului
Frunze chircite
Asa. Pana aici a fost trandafirul. Acum urmeaza un prun, pe ale carui frunze a aparut lipiciul ala lucios si multitudinea de musculite albe:
Dupa care agrisul, care are frunze cu umflaturi. Pe spate se gasesc afide albe sau galbene, precum si o gazoaba mica si neagra, cu antene lungi, dar care nu stiu daca are vreo vina sau a nimerit din gresala la petrecere:
Continua fasolea si ochiul boului. Le-am pus in ghivece mari. Au rasarit, iar acum le mananca ceva:
Asa ca intrebarea din titlu se refera la astea - stie cineva ce le pot face? Pe florile de jos am dat cu insecticid, dar cam degeaba. Pe trandafir nu prea stiu cu ce sa dau, avand in vedere ca va inflori maine-poimaine si as vrea sa fac din el dulceata. Fasolea sper sa supravietuiasca si asa, gaurita, la pruni va stropi sotul meu, dar la agris nu l-as lasa, caci cele cateva bobite produse anul asta stau sa se inroseasca si parca le-as gusta, in fond e mandria mea, e pus de mine si merit si eu sa vad ce am plantat, nu?
Asadar, are cineva vreo idee ce sa fac cu petrecerea asta si de ce si-au ales o asemenea locatie, la mine in curte? Pana acum dadeam vina pe limacsi, dar i-am cam starpit si nu pot fi ei vinovati chiar de tot.
Primavara asta m-am trezit inconjurata de culori. Dupa albul acela al zapezii tarzii, ochii mei se bucura si mintea mi se minuneaza de ce poate face natura. O las sa vorbeasca:
Dupa o oarecare cautare pe net, s-ar putea sa fie vorba de paianjenul-lup (Lycosidae). Avem si non-culori, trei la numar, desi exista si al patrulea, dar el e boier si sta numai in casa (motanul Mishu). Aici vedem Maia, Missie, Max:
Si ca sa mai inveselesc un pic finalul postarii, pun cateva flori, care acum s-au scuturat, dar mi-au bucurat privirea zile la rand:
E o primavara pe gustul meu, chiar daca se confunda din ce in ce mai tare cu vara, la cat e de cald. Ca o premiera a vietii mele, ieri am reusit pentru prima oara sa ma prajesc pe spate in luna aprilie.
L.E.: Am un prieten care imi mai sopteste despre gandacei, asa ca am putut sa identific gandacii din primele doua poze si sa le pun si link. Primul e benefic, al doilea, cel rosu, nu.
Din cautari am descoperit si acest site: http://www.enciclopedie.info/coleoptere-din-romania/
Cred ca ar putea fi util in identificarile ulterioare ale diversilor gandaci.
Am o slabiciune pentru pasari. Imi plac toate, inclusiv cotofenele, dar imi declar respectul pentru corbi, admiratia pentru pasarile cantatoare sau colorate si un fel de dragoste pentru vrabiute.
Mi se par teribil de haioase si de dragalase, cu mersul ala topait al lor. Cand am timp de stat sa le observ in liniste, ma amuza teribil si cu greu rezist sa nu dau iama in ele, sa prind una in mana. Asa impuls imi dau si puii de gaina.
Insa am observat ceva. Vrabiutele astea, cat de dragalase ar fi ele, sunt cam ... mahalagioaice. Au gura mare, sunt rele unele cu altele, n-au scrupule, fura mancarea din gura suratei, se bat, fac scandal.
Va suna cunoscut? Gasiti asemanari cu persoane si intamplari reale? Hm ...
Si uite-asa, am ajuns eu sa ma gandesc in felul urmator: daca mie, chiar si-asa, imi sunt tare dragi pasarelele astea si le gasesc amuzante, dragalase si le iert toate derapajele, chiar daca ele intre ele poate se balacaresc si-si fac rau una alteia, atunci poate ca si Dumnezeu gaseste amuzante personajele similare din specia umana si le trece cu vederea tot raul pe care il fac si-i iubeste, chiar si-asa. Nu c-as fi eu Dumnezeu ...
Le dau vrăbiilor pâinea uscată ce ne rămâne nouă. De regulă își terminau porția, ajutate și de pițigoi, cam în trei, patru zile. De când a dat zăpada din nou, am început să le cumpăr pâine, căci nu mai apuca să ni se usuce nouă. Ajunseseră să mănânce o pâine pe zi.
Vineri i-am dat drumul lui Max la prietenul lui din vecini, așa că curtea a rămas nepăzită. Când mă uit pe geam, să nu-mi vin-a crede! Iată cine devora pâinea cu atâta rapiditate (vă previn că pozele sunt făcute din casă, prin geam, deci au o calitate slabă):
Stol de grauri la hrănitoarea vrăbiilor
Da, un stol de păsăroi mari și negri, cu picățele albe:
Ce m-a mirat la ei era că nu erau nici agresivi, nici certăreți, lăsau și vrăbiile să manance:
La un moment dat a apărut și o pereche de cinteze, cel puțin așa cred, că cea mai puțin colorată e fata:
Să fie cinteza femelă?
Acestea erau foarte mobile, țopăiau încontinuu și mi-a fost greu să le prind în poză, dar am avut timp să le observ comportamentul: stăteau pe margine, nu se amestecau cu gașca, decât în rare ocazii:
Ba a doua zi am mai avut deosebita ocazie de a observa la hrănitoare un musafir care se zice că e greu de prins - botgrosul. E adevărat că n-am reușit să-i fac o poză prea bună, dar tot merită să v-o arăt:
Botgros, martie 2018
Desigur, hărmălaia era mare și dezmățului culinar i s-a dus repede vestea, așa că a apărut fugitiv și o cioară, dar și nelipsitele coțofene, pe care însă nu le-am pozat.
Ei, și după ce și-au pus burta la cale, graurii mei, rebegiți de frig, s-au așezat să-și facă siesta, câte unul ...
câte doi ...
... câte trei sau mai mulți.
Am făcut și filmulețe, dar vă arăt numai unul, cu un graur bîtându-mi în geam, că și-așa v-am pus prea multe poze:
Totuși, vă mai arăt un film, cu o altă pasăre nemaivăzută de mine, foarte sprințară și cu un moț sus pe cap. S-ar putea să fie silvie, dar nu știu precis:
