Boli si daunatori la vita de vie

Daca pana anul asta suspectam ca vita noastra de vie are filoxera, anul asta am gasit pe cateva frunze forma inversa a filoxerei, adica basicarea pe partea superioara a frunzelor, nu pe cea inferioara.

Cautand pe net, am gasit ca ar putea fi atacata de acarianul galicol, care ii provoaca boala numita erinoza.

Iata pozele:

Pe dosul frunzei se vad zone albe, fainoase.

Basicarea in erinoza se produce pe fata frunzei.

Alta frunza atacata.

 In tot cazul, de vreo cateva zile curtea ni s-a umplut de panze de paianjen, ceea ce ma face sa cred ca vremea a fost prielnica inmultirii acestor fiinte, drept pentru care vom lua cateva masuri de combatere, caci nu imi place sa imi impart inegal habitatul cu ei :)

Prumbelul gulerat

Zilele astea am fost onorati de vizita unei perechi de porumbei gulerati. Columba palumbus ii cheama pe ei in latina.

Mi-a luat ceva timp sa-i identific, caci pozele nu sunt cine stie ce, dar cu ochiul liber le-am vazut mai bine cateva caracteristici: dungile albe de pe gat, nuanta de verde a penelor de pe cap.

Aceasta pereche salasluieste de ceva timp in gradinile din jur si se bat/joaca toata ziua, canta si fac mare harmalaie in jurul lor, dar fiind maricei, presupun ca nu are cine sa-i atace, de aceea isi permit sa se faca atat de vizibili.

Problema cu ei este ca nu stau la pozat decat in varf de pom.

Au si un cant foarte special, cand il voi mai auzi, voi sti ca le apartine lor. Eu nu pot decat sa ma bucur ca fauna si-a gasit teritoriu si in gradinile oamenilor.

Orice idee noua ar fi apreciata

Dragilor, nu mai pot cu limacsii astia!

De cand ploua, deci de cel putin doua saptamani, nu exista zi in care sa nu ies, dupa ploaie, la vanatoare de uratenii din astea. Omor zilnic 30, 40 de bucati. Cand sa zic si eu ca hop, i-am mai starpit, ma trezesc ca apar la fel de multi in alte parti ale gradinii, unde pana atunci nu fusesera.

Mananca tot! Imi cumparasem petunii, iar doua le pusesem intr-un ghiveci, intr-un colt insorit al gradinii. Restul - pe un suport de flori de la Ikea, in alt loc din curte. Ieri dimineata, dupa ce cu o zi inainte facusem macel printre ei, nu mi-am mai gasit petuniile din coltul insorit!

Cand m-am dus la cele din suport, am innebunit! In fiecare ghiveci era cel putin o imputiciune din asta, in unele erau mai multi! Deja devorasera buna parte din flori.

M-am gandit sa ma duc si la floarea pasiunii, recent cumparata, nu ieftina, pe care o pusesem pe buturuga cu ciuperci din postarea anterioara. Cand am vazut si pe ea 3 limacsi flamanzi, iar pe buturuga alti trei urcand grabiti spre floare, am cedat psihic. 

 Am curatat floarea cat am putut de bine, dar cand am vrut sa mut ghiveciul in alt loc, am constatat ca sub buza lui aveam patru limacsi!

 Uite ce mi-au facut si din biata fasole:

Nu mai stiu, nu imi dau seama ce ar trebui facut ca sa scap odata de monstrii astia.

Daca aveti orice idee "out of the box", caci from the box am tot aplicat (am pus tone de optimol, am pus capcane cu bere, am pus niste granule de la Lidl, ii vanez si ii dau cu sare, ii adun pe unde ii prind, am eliberat solul de buruieni), dati-mi de stire. 

Numai bombele nu-s apreciate, caci n-am chiar atata teren incat sa nu-mi afecteze si casa :)

De mai demult si de acum

De cand n-am mai scris pe blog s-a schimbat si interfata, vad :)

N-am mai scris din multe motive, neimportante, dar mai ales pentru ca nu mai pot face poze faine, caci nu-mi mai place aparatul pe care il am acum. Asa ca, nemaifacand poze, nu am cum sa fac postari. Cu toate astea, se mai intampla prin curtea si drumurile mele cate ceva ce nu pot sa nu imortalizez si atunci apelez la ... telefon, de aceea calitatea pozelor urmatoare lasa de dorit, dar macar se vede ceva in ele.

Incep cu cele mai vechi poze, de prin martie-aprilie, cand in jurul unei buturugi de salcie au aparut puzderie de ciuperci:

S-au topit, apoi au aparut din nou, la vremea aceea am cautat sa vad ce sunt, dar nu au mai prezentat interes apoi.
Urmeaza o bucatica de curcubeu, intr-una din zilele ploioase ale lunii mai, cand ma intorceam de la birou. A fost spectaculos doar pentru ca era mic, mic si acoperit de nori negri.

Apoi a urmat un camp plin de maci. De la nivelul masinii se vedea totul rosu, dar cand am coborat am constatat ca macii doar invadasera o cultura, nu erau ei subiectul:

Tot in drumurile zilnice vedeam pe marginea soselei niste tufe mari, cu flori de un rosu aprins. M-au intrigat mereu, caci le credeam cel putin azalee ( :)) ), dar nu am reusit sa imi conving sotul sa opreasca sa le vad de aproape pana recent. In loc de arbust decorativ cu flori, am descoperit ca tufele erau, de fapt, arțari tătărăști. Oricum, nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca aceste seminte ale lor sunt, la origine, rosii!

Si am lasat pentru final partea cea mai recenta, dar si cea mai neplacutaȘ limacsii. De ani de zile ii vanez, am mai redus din ei, dar amfost socata sa vad ca, in doua zile de cand le-am adus de la sera, craitele au fost topite pur si simplu! M-am aplecat, cu ochelarii pe nas, sa vad ce le mananca, totusi si am avut un soc! Se vede din poze ca sunt acolo si limacsi din aia oribili, imensi si nesuferiti, dar si din cei mai mici. Aseara le-am plantat in gauri in care am pus coaja de ou, dupa care le-am impresurat cu coaja din belsug, poate se refac. Nu cred, dar totusi sper.

 

Ma gandeam saptamana trecuta ca nu prea mai gaseam uratenii din astea mari prin gradina, caci i-am vanat aproape zilnic, insa aseara am gasit pur si simplu o invazie, inclusiv de melci cu cochilie si m-am descurajat teribil. Nu stiu cum sa ma mai lupt cu acesti daunatori.

Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

Astazi e Pastele. Cel mai ciudat Paste dintotdeauna.
In ultimele zile am tot trait sub spectrul unei amenintari. Oricat ai fi de echilibrat, este imposibil sa nu te afecteze in vreun fel, ori fizic, ori psihic. Eu am facut o obsesie din a-mi lua temperatura. Nu am avut niciodata de cand a inceput pandemia asta, dar in ultimele zile imi simt urechile si obrajii fierbinti si temperatura chiar mi-a crescut cu 0,5 grade! Sta la maxim 36,6 grade, dar ... daca termometrul nu e bun? Am cumparat 4! Nu sunt 2 cu rezultate identice, dar nici unul nu arata peste 37. Alte simptome nu am, deci nici nu iau nimic, dar intr-o zi sunt mai bine, in alta mai obosita si, evident, intru in panica. Am cosmaruri, ma lupt cu dusmani nevazuti, de care fug ingrozita si ...
Am fost necajita, am zis ca nu fac nimic special pentru Pastele asta. Ce Paste e asta, in care sa nu ai voie sa te vezi cu nimeni???
Apoi mi-am dat seama ca intre a nu avea voie si a nu mai putea sa te vezi cu cei dragi e mare diferenta. Asa ca m-am mobilizat si am facut atat cat am putut, cat sa nu imi intre Hristos Inviatul in casa si mie sa-mi fie rusine ca e dezordine la noi.
L-am asteptat cu drag.
La 12 fara ceva am iesit pe strada, sa vad daca vine cineva cu lumina de la biserica. Noi stam departe de biserica, dar peste garduri am auzit, atat cat ne-au lasat cainii pe care ii deranjam cu miscarea noastra, ca parintele pusese boxele in functiune si tinea slujba Invierii. Am fost asa de emotionata! Mi se parea un moment rupt din timp, ca o intamplare dintr-un vis din care nu te poti trezi, dar nici nu vrei. Era caldura in sufletul meu, poate si lumina: se tinea slujba Invierii, Hristos avea sa invie si lumina avea sa pogoare peste noi!
Nu am auzit prea bine slujba, caci cainii acopereau franturile de sunet care veneau dintr-acolo, dar cand am auzit Cantarea, am inganat si eu un pic, parca fiindu-mi teama sa nu auda cineva cat de fals cant.
Ne-am intors in curte si m-am urcat pe o scara, sa fiu deasupra gardurilor, doar - doar s-o auzi mai clar ce se intampla la biserica. Nu se auzea, dar spatiul de deasupra, liber de obstacole, mi-a dat un sentiment remarcabil de libertate. Pe cer erau stele, am vazut si un avion (ce zboruri or fi la aceasta ora din noapte?), daca nu as fi trezit cainii, ar fi fost si liniste. Pentru ca am realizat ca n-o sa vina nimeni cu lumina de la biserica, am intrat in casa si mi-am aprins singura lumanarile, incercand sa prind vreun post de televiziune care sa arate cum au intampinat romanii Invierea Domnului din anul 2020. Nu am gasit, asa ca dupa o ora m-am culcat. Am visat ceva, nu mai stiu ce, dar asta inseamna ca Hristos ne-a vizitat si a alungat raul si din casa noastra.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand!

Basc sau bereta tricotata

Va spuneam in postarea anterioara, scrisa heheee, anul trecut, ca mi-am inceput un basc din firul de pe exteriorul conului. Intre timp, l-am si purtat o iarna intreaga, uitand (sau mai cinstit spus neavand nici o tragere de inima) sa il mai si postez pe blog.

Valentina mi-a adus aminte zilele trecute de promisiune, asa ca azi, profitand de faptul ca e duminica si nu pot face treaba, m-am invrednicit si am facut si pozele necesare.

Pozele n-au iesit cine stie ce, caci sunt facute cu un aparat ale carui setari nu le stapanesc, dar pe care nici n-am rabdare sa le studiez, asa ca ma voi multumi cu orice fel de comentarii voi primi, caci imi asum consecintele :))

Schema de lucru am luat-o de la Senpolia. Am adaptat-o la dimensiunile capului meu, facand esantion de lucru pentru calcularea numarului de ochiuri si ajustand ulterior, caci iesise, totusi prea larga. In final a iesit aproape de optim, caci daca faceam cu 10 ochiuri mai putin, m-ar fi strans. Asa, sta fara sa ma stranga aproape deloc. A tinut de cald in masura in care nu a fost atat de frig afara iarna asta. 

A doua mea pereche de sosete

Dupa ce am prins curaj, mi-am dorit niste sosete ca ale fetei asteia, sau macar pe-aproape. Ideea era ca voiam un fir romantic, cu roz si bleu in el, asa, ca pentru zane :)) Am cautat indelung, si la un moment dat cineva de pe FB avea ceva ce cat de cat se apropia de ce imi trebuia mie. Nu am vazut firul bine, caci era intr-un con, iar pe deasupra era un alt fir, de o alta culoare, dar am presupus ca ceea ce se vedea pe dedesubt era exact ce imi trebuia mie. Am cumparat conul, fara sa ii stiu nici macar compozitia exacta a firului, caci pe mine ma interesau mai ales culorile, dar, desi nu e tocmai ceea ce am visat, nu imi pare rau de achizitie. Are acril si lana in el, iar asta e ok pentru sosete:

 Din ceea ce e pe deasupra, care e un fir ceva mai gros, mi-am inceput un basc. E aproape gata si urmeaza la rand la prezentare, in viitor.
Asadar, nu stiu daca va dati seama, dar in interior este un fir care are roz si bleu in el. Cand am inceput sa lucrez sosetele, am crezut ca imi va iesi o treaba in degrade, dar ea a iesit in dungi si, din pacate, firul nu a fost vopsit uniform, asa incat a doua soseta nu a mai iesit fix la fel:

Dar chiar si asa, mi-a placut mult sa le lucrez, mai ales ca mi-am ales si un model, asa cum imi propusesem dupa prima pereche:

Desi firul nu a fost unul vopsit in sectiuni mici de culoare si desi mai continea si verde si bej, rezultatul final mi se pare satisfacator:

Am folosit chiar o tehnica noua pentru calcai, cea de aici: https://www.youtube.com/watch?v=t5ku4CgjXTs&feature=share
Cat despre model, el e chiar simplu si de aceea l-am si ales. Daca va place si vreti sa il incercati si voi, il gasiti aici: https://www.ravelry.com/patterns/library/show-off-stranded-socks.

Am lucrat cu andrele nr. 2 si am avut pe fata 28 de ochiuri, iar pe spate 27, care dupa calcai au devenit 26. Ce as face diferit la urmatoarea pereche de sosete din firul asta? As pune 30 + 29 de ochiuri.

Top tricotat din mohair

Cu foaaaarte mult timp in urma mi-am cumparat un mohair superb, la care mai intai am jinduit un timp indelungat, inainte de a ma indura sa mi-l cumpar, caci nu era un fir chiar ieftin.
Site-ul de unde l-am cumparat nu mai are nuanta asta acum, iar pretul nu mi se mai pare mare, insa cu ani in urma, pentru salariul meu mic de atunci, insemna ceva.
Ei, atunci nu mi-am luat decat un scul, caci vroiam sa imi fac doar un manecar, dar nu stiu cum am calculat eu, caci nu mi-a ajuns doar acel scul.
A mai stat manecarul meu pe andrele mult si bine, pana cand m-am hotarat sa mai cumpar un scul si sa-l termin. Cand a fost gata, am constatat ca mi-au ramas mai bine de trei sferturi din sculul nou, cu care chiar nu mai stiam ce sa mai fac, pana cand mi-a iesit in cale un proiect minunat. L-am pus imediat in practica si l-am terminat repede de tot si l-am facut cadou. Iata ce mi-a iesit din mai putin de 100 g de mohair, pe andrele cred ca 5:

Deoarece cu cea careia i-am daruit topul (sora mea) m-am intalnit pe timp de vara, la o pensiune, nu era pregatita pentru sedinta foto, dar am considerat ca se poate face o idee despre top chiar si imbracat peste o rochita cu bretele :)

Prima mea pereche de sosete

De fapt, nu e chiar prima, caci am mai facut o pereche plus o soseta acum ... vreo 25 de ani, dar e evident ca nu mai tineam minte nimic de-atunci. In plus, acum am invatat sa le fac pe andrele circulare, ceea ce simplifica muuuuult procesul!

Postarea asta nu e ca sa ma laud cu marea mea opera de arta, ci ca sa:

1. nu uit cum am facut, in caz ca iau o pauza indelungata inainte de a o face pe a doua;

2. va ajute si pe voi, cele care vreti sa invatati sa faceti sosete.

Sa incepem cu inceputul - firul, andrelele si montarea ochiurilor.

Am un fir care are ceva lana in el, l-am cumparat fara eticheta, deci n-am habar ce lungime intra intr-o suta de grame, dar e de stiut ca e un fir subtirel spre mediu.

Andrelele sunt numarul 2,5, circulare, cu firul de 50 cm lungime.

In 11 cm de lucru ciorapeste, inainte de spalare, imi intra 30 de ochiuri.

Montarea ochiurilor pe andrele circulare am facut-o folosind metoda turceasca, pe care o puteti vedea exemplificata foarte clar aici. Eu am montat 16 ochiuri pe o andrea si 17 pe cealalta, deoarece se lucreaza si ochiul de inceput. La pantofi port masura 39.

Varful ciorapului l-am facut tot ca in video-ul de mai sus, pana am ajuns la 30 + 31 ochiuri, dupa care am lucrat drept pana am obtinut 17 cm de la varf. 

Apoi am adaugat firului de lucru un fir de ata de papiota apropiat la culoare. Am inceput sa fac calcaiul, folosind metoda de aici. Am facut doi "clini" a cate 8 intoarceri pe fiecare parte.

Imediat dupa ce am facut cele doua randuri circulare de dupa a doua crestere, am renuntat la firul de papiota si am inceput sa fac elasticul (2 pe fata, 2 pe dos). 

Dupa 7,5 cm de elastic, am incheiat cu o incheiere foarte elastica, descrisa in acest filmulet. Ca sa incep incheierea, am intors lucrul inapoi, ca si cum m-as intoarce, nu am mers inainte circular.

Ce as face diferit:

- as reduce circumferinta piciorului cu 2 cm, deci cu 6 ochiuri, ceea ce inseamna ca nu as mai monta 16 bucle, ci 13.

- as incerca un model pe fata.

- as putea incerca un calcai cu un singur clin sau cu o alta metoda.

- inainte de a incepe elasticul, as mai lucra un pic ciorapeste. 

Flora spontana in gradina mea

M-a înzestrat natura cu multe specii în curte, dintre care unele sunt chiar faine de tot. Așa este în cazul vineriței (Ajuga reptans), care ma onorează cu prezența an de an, dar care până acum nu a fost așa de spectaculoasă încât să o bag de seama.

Ce este special la ea? Culoarea. Are un albastru foarte intens, care iese în evidență mai ales când planta crește în ”tufe” bogate, cum probabil că a fost cazul anul acesta la mine. Plimbându-mă prin gradină să fac poze muștarului, mi-a atras atenția, de parcă mă trăgea de mânecă să o pozez, frumusețea asta:

Crește pe lângă o bordură și, dacă n-au plantat-o foștii proprietari, a apărut spontan și-mi albăstrește latura aia a grădinii într-un mod foarte frumos. Păcat că aparatul nu scoate adevărata nuanță de albastru a plantei.

Floarea e mititică, dar atractivă prin faptul că ”se repetă” de multe ori. :)) De fapt, iată cum este descrisă științific floarea: ”Florile albastrui-azuriu scurt pediculate, dispuse in mai multe verticele la subsuara frunzelor din partea superioara a tulpinii, caliciul campanul cu peri lungi si glande punctiforme prevazut terminal cu 5 dinti.”

Dacă veți intra pe link, veți vedea că planta asta are și proprietăți terapeutice, pe care nu le voi promova eu însă aici, pentru că nu am încercat-o și nu pot să mă pronunț.

Lângă ea, ceva mai încolo, m-am trezit și cu Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum), pe care cred ca v-am mai arătat-o și altădată, care și ea are proprietăți terapeutice. 

 Seamănă destul de mult cu florile de lăcrămioare.

Intr-o altă parte a grădinii mi-a apărut cred că un dud. Cel puțin a lui cred că este frunza asta,

cu toate că ceea ce pare a fi fructul numai în dudă nu cred că o să se transforme:

Si încă ceva ce nu știu dacă e neapărat spontan apărut. In acest loc am plantat eu un pom, cândva. Nu a părut că s-ar fi prins. In următorul an a apărut ceva pe acel loc și am crezut ca a ”înviat” ceea ce pusesem eu, dar până la urmă cred că a înviat un ... corcoduș. Pe ce mă bazez? Pe faptul că e printre primii pomi care înfloresc primăvara, pe faptul că e folosit adesea drept port-altoi și pe:

Nu arată a frunze și fructe de corcoduș? Na, fiind primul an în care îmi face și fructe, îl las să văd ce e. Dacă n-o să-mi placă, văd eu ce decizie iau cu el.

Si pentru că mai sus vorbeam de muștar, iată care-i treaba cu el. Am citit eu mai demult că ar fi un bun fertilizator natural pentru sol (la fel ca phacelia, care mai e și o bună plantă meliferă, dublu avantaj). Anul ăsta am gasit și semințe, așa ca l-am pus de curiozitate, să văd care-i treaba cu el. Când a făcut al doilea rând de frunze, mi s-a părut că arată a frunze de ridichi, așa că am căutat pe net poze cu planta de muștar. Nu prea am găsit, așa că m-am decis să pozez eu planta în diferite stadii de evoluție și s-o arăt lumii, poate va folosi cuiva. Așadar, așa arată planta de muștar la vreo lună de la însămânțare:

Voi ce spontane interesante aveți prin curte?