Cel mai nou membru al familiei

In această iarnă grea, pe la începutul lui februarie parcă, ne-am rezit la ușă cu creaturica asta din filmuleț. O prezență pe care la început am ignorat-o, dar care nu s-a lăsat până nu ne-a lămurit că de la noi nu va mai pleca. După câteva zile, fiindu-ne milă de el (căci e motan), i-am făcut afară o cușculiță cât de cât izolată, unde s-a adăpostit până când i-a furat-o motanul Whisky, care e al cartierului (adică, orientat cum este, mănâncă de la toți).

Apoi i-am mai făcut o cușculiță, a stat și în aia, dar tot voia în casă. Pe bună dreptate, afară erau zăpezile alea care au paralizat Bucureștiul pentru o zi, ce Doamne iartă-mă! Si pentru că într-o zi l-am auzit tușind, l-am băgat definitiv în casă. L-am dus și la veterinar, urmează să îi facem tot ce trebuie - vaccin, analize, castrare. E cuminte foc, a tăcut mâlc până la veterinar, acolo n-a zis mare lucru, face la litieră, doarme în coșulețul lui, atâta doar că e într-o oarecare carantină și stă numai în prima cameră a casei, până la vaccinare și până când se va împrieteni complet cu Maia. Acum Maia îl bate.

Așadar, doamnelor și domnilor, el este Zorro:

Mai jos este împreună cu Whisky, înainte de ninsoare, când abia apăruse pe la noi, cumva, iar griuțul îl certa. El s-a disculpat cu bun simț și m-a convins că nu e vinovat:

Soartă de mâț cu noroc

Acum un an si ceva, aproape de casă, ne-am trezit pe mijlocul străzii cu un mâțuc. Am oprit și am coborât, cu gândul să-l dau din drum, să nu îl calce careva din neatenție. Intenția mea asta a fost, dar a lui a fost alta. Când încercam să mă urc înapoi în mașina, el năvălea iar în drum, ba chiar s-a bagat și sub mașina noastră! Văzând așa, l-am luat în brațe să-l duc în altă parte, dar am observat asfel cât de amărât era. Avea un ochi umflat și plin de puroi, strănuta mereu, avea burta mare, dar era ușor ca un fulg. Mi s-a făcut mare milă de el, așa că am sunat la veterinar și l-am dus repede pâna la el. I-a facut un tratament, pe care ar fi trebuit să-l repete încă trei zile la rând, așa că ce sa facem, l-am luat acasă și i-am amenajat un culcuș în magazie. Trec peste alte detalii și ajung la final: l-am facut bine și i-am găsit stăpâni. Acum este boier, lucrează in IT, are prieten de apartament un cățeluș și se plimbă cu trenul peste tot, fără să facă scandal. Din cât de amărât era și de al nimănui, acum a ajuns așa:

In filmulet se vede cum da din labute, tacticos. E o splendoare!

Vietati de final de noiembrie

 Cum spuneam in postarea precedenta, am prins o zi cu soare si am profitat de lumina blanda de final de toamna, ca sa pozez ce am gasit viu prin curte.

Totusi, nu tot ce era viu este si folositor la casa omului. In primele poze veti vedea paduchele lanos care imi ataca marul de ani de zile, in pofida tratamentelor pe care le aplica sotul meu.

In celelalte, o zburatoare care prefera - nu stiu de ce - sa stea mai mult pe frunzele plantei (probabil are legatura cu paduchii care mi-au invadat crizantema), dar care a catadicsit la un moment dat sa faca si o pirueta pe o floare pentru mine.

Calugarita?

 N-am mai scris de un secol, dar asta este poate pentru ca nici n-am mai avut ceva deosebit de aratat. Acum, ca a aparut, o sa v-o arat si voua si o sa studiez mai incolo despre ea, daca gasesc ceva.

Pana una-alta, eu cred ca este o calugarita, dar mi-ar placea sa primesc si o confirmare de la cei mai priceputi dintre voi,

Pozele sunt facute cu telefonul, aseara, la lumina unui bec, deci calitatea lor nu e cea mai buna, desigur, dar tot se intelege ceva din ele.

Asadar, ce ziceti, e calugarita?

Boli si daunatori la vita de vie

Daca pana anul asta suspectam ca vita noastra de vie are filoxera, anul asta am gasit pe cateva frunze forma inversa a filoxerei, adica basicarea pe partea superioara a frunzelor, nu pe cea inferioara.

Cautand pe net, am gasit ca ar putea fi atacata de acarianul galicol, care ii provoaca boala numita erinoza.

Iata pozele:

Pe dosul frunzei se vad zone albe, fainoase.

Basicarea in erinoza se produce pe fata frunzei.

Alta frunza atacata.

 In tot cazul, de vreo cateva zile curtea ni s-a umplut de panze de paianjen, ceea ce ma face sa cred ca vremea a fost prielnica inmultirii acestor fiinte, drept pentru care vom lua cateva masuri de combatere, caci nu imi place sa imi impart inegal habitatul cu ei :)

Porumbelul gulerat

Zilele astea am fost onorati de vizita unei perechi de porumbei gulerati. Columba palumbus ii cheama pe ei in latina.

Mi-a luat ceva timp sa-i identific, caci pozele nu sunt cine stie ce, dar cu ochiul liber le-am vazut mai bine cateva caracteristici: dungile albe de pe gat, nuanta de verde a penelor de pe cap.

Aceasta pereche salasluieste de ceva timp in gradinile din jur si se bat/joaca toata ziua, canta si fac mare harmalaie in jurul lor, dar fiind maricei, presupun ca nu are cine sa-i atace, de aceea isi permit sa se faca atat de vizibili.

Problema cu ei este ca nu stau la pozat decat in varf de pom.

Au si un cant foarte special, cand il voi mai auzi, voi sti ca le apartine lor. Eu nu pot decat sa ma bucur ca fauna si-a gasit teritoriu si in gradinile oamenilor.

La Baile Olanesti

In luna martie am fost un weekend la Baile Olanesti.
Pe Dealul Negru am intalnit acest catel, care avea ochii nu doar de culori diferite, ci si deosebit de interesante! Cel care pare bej, era, de fapt, aproape alb! N-a vrut el sa stea la poza nicicum, asa ca greu va puteti da seama de culoarea reala, dar era uimitoare, va spun!

Apoi, in statiune, dincolo de relaxarea indusa de statul la spa doua zile la rand, m-am bucurat si de o plmbare pe malul raului Olanesti, pe promenada special amenajata, marginita pe cealalta latura de versantul propriuzis al muntelui. Am admirat natura care se trezea la viata si am reusit sa vad cate ceva:

Crucea Voinicului sau Popâlnic iepuresc (Hepatica transsilvanica)

Nici n-am stiut ca e specie ocrotita, dar am aflat de aici, cautandu-i numele frumoasei floricele.

Pa raul cu curenti destul de puternici se plimbau agale doua ratuste, care au traversat apa cum traversam noi bulevardul.
La plecare, am trecut pe la Manastirea Cotmeana, unde am vazut picturile cu draci. Mai multe despre manastire puteti citi aici. Interesanta mi s-a parut nu doar pictura, ci si vechimea manastirii: dateaza de la 1388!

Pentru bucuresteni recomand din suflet schimbarea destinatiilor de weekend de la Valea Prahovei la zola Olanestiului! Este mult mai relaxant.

M-am gandit s-o fac de ras

De fapt, acest lucru mi-a fost sugerat, nu m-am gandit eu singura sa fac maimuta de ras, cu toate ca daca am pozat-o, e clar ce aveam in minte :))
Asadar, in plina campanie agricola, ca daca e sambata si e un pic de pauza de la ploaie, se sapa si se pun seminte in pamant, s-a gasit un mare ajutor de nadejde!
Nici bine nu facusem brazda, ca ia uitati-va si voi ce sant bun de odihnit oasele s-a dovedit a fi:

Missie. Relaxare totala.

Regatul de gheata

Caci in asta s-a transformat sudul tarii in ultimele zile ...

Si un Max bucuros ca mai sta cineva cu el pe-afara ...