De mai demult si de acum

De cand n-am mai scris pe blog s-a schimbat si interfata, vad :)

N-am mai scris din multe motive, neimportante, dar mai ales pentru ca nu mai pot face poze faine, caci nu-mi mai place aparatul pe care il am acum. Asa ca, nemaifacand poze, nu am cum sa fac postari. Cu toate astea, se mai intampla prin curtea si drumurile mele cate ceva ce nu pot sa nu imortalizez si atunci apelez la ... telefon, de aceea calitatea pozelor urmatoare lasa de dorit, dar macar se vede ceva in ele.

Incep cu cele mai vechi poze, de prin martie-aprilie, cand in jurul unei buturugi de salcie au aparut puzderie de ciuperci:

S-au topit, apoi au aparut din nou, la vremea aceea am cautat sa vad ce sunt, dar nu au mai prezentat interes apoi.
Urmeaza o bucatica de curcubeu, intr-una din zilele ploioase ale lunii mai, cand ma intorceam de la birou. A fost spectaculos doar pentru ca era mic, mic si acoperit de nori negri.

Apoi a urmat un camp plin de maci. De la nivelul masinii se vedea totul rosu, dar cand am coborat am constatat ca macii doar invadasera o cultura, nu erau ei subiectul:

Tot in drumurile zilnice vedeam pe marginea soselei niste tufe mari, cu flori de un rosu aprins. M-au intrigat mereu, caci le credeam cel putin azalee ( :)) ), dar nu am reusit sa imi conving sotul sa opreasca sa le vad de aproape pana recent. In loc de arbust decorativ cu flori, am descoperit ca tufele erau, de fapt, arțari tătărăști. Oricum, nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca aceste seminte ale lor sunt, la origine, rosii!

Si am lasat pentru final partea cea mai recenta, dar si cea mai neplacutaȘ limacsii. De ani de zile ii vanez, am mai redus din ei, dar amfost socata sa vad ca, in doua zile de cand le-am adus de la sera, craitele au fost topite pur si simplu! M-am aplecat, cu ochelarii pe nas, sa vad ce le mananca, totusi si am avut un soc! Se vede din poze ca sunt acolo si limacsi din aia oribili, imensi si nesuferiti, dar si din cei mai mici. Aseara le-am plantat in gauri in care am pus coaja de ou, dupa care le-am impresurat cu coaja din belsug, poate se refac. Nu cred, dar totusi sper.

 

Ma gandeam saptamana trecuta ca nu prea mai gaseam uratenii din astea mari prin gradina, caci i-am vanat aproape zilnic, insa aseara am gasit pur si simplu o invazie, inclusiv de melci cu cochilie si m-am descurajat teribil. Nu stiu cum sa ma mai lupt cu acesti daunatori.

Semn de ochiuri

Ca nu stiu cum sa-i spun. M-am luat dupa "semn de carte", ca el iti indica unde ai ramas.

Aveam de marcat un grup de ochiuri, care nu se "anuntau" singure, asa ca le-am pus inainte un ... ceva:

Cum pe acest ceva il intalneam la fiecare rand si nu-mi facea mare placere sa-l vad, m-am gandit sa-l inlocuiesc cu altceva, mai frumos. Bine, dar cu ce? Asa ca m-am gandit si am intrat in trusa de margelit, unde am explorat si am ales ceva ce s-ar fi pretat la asa ceva. Si iata ce-a iesit: 

Mie mi se pare ceva mai dragut decat cel de dinainte, nu? Acum imi face placere sa ma intalnesc la fiecare rand cu inteleapta asta.

La Baile Olanesti

In luna martie am fost un weekend la Baile Olanesti.
Pe Dealul Negru am intalnit acest catel, care avea ochii nu doar de culori diferite, ci si deosebit de interesante! Cel care pare bej, era, de fapt, aproape alb! N-a vrut el sa stea la poza nicicum, asa ca greu va puteti da seama de culoarea reala, dar era uimitoare, va spun!

Apoi, in statiune, dincolo de relaxarea indusa de statul la spa doua zile la rand, m-am bucurat si de o plmbare pe malul raului Olanesti, pe promenada special amenajata, marginita pe cealalta latura de versantul propriuzis al muntelui. Am admirat natura care se trezea la viata si am reusit sa vad cate ceva:

Crucea Voinicului sau Popâlnic iepuresc (Hepatica transsilvanica)

Nici n-am stiut ca e specie ocrotita, dar am aflat de aici, cautandu-i numele frumoasei floricele.

Pa raul cu curenti destul de puternici se plimbau agale doua ratuste, care au traversat apa cum traversam noi bulevardul.
La plecare, am trecut pe la Manastirea Cotmeana, unde am vazut picturile cu draci. Mai multe despre manastire puteti citi aici. Interesanta mi s-a parut nu doar pictura, ci si vechimea manastirii: dateaza de la 1388!

Pentru bucuresteni recomand din suflet schimbarea destinatiilor de weekend de la Valea Prahovei la zola Olanestiului! Este mult mai relaxant.

M-am gandit s-o fac de ras

De fapt, acest lucru mi-a fost sugerat, nu m-am gandit eu singura sa fac maimuta de ras, cu toate ca daca am pozat-o, e clar ce aveam in minte :))
Asadar, in plina campanie agricola, ca daca e sambata si e un pic de pauza de la ploaie, se sapa si se pun seminte in pamant, s-a gasit un mare ajutor de nadejde!
Nici bine nu facusem brazda, ca ia uitati-va si voi ce sant bun de odihnit oasele s-a dovedit a fi:

Missie. Relaxare totala.

Florile inceputului de primavara

Ghioceii i-am postat atunci, pe celalalt blog al meu, asa ca n-o sa-i mai pun in colectia asta.

Am reusit sa descarc pozele din aparat, cu intarziere destul de mare, dar n-am fost in apele mele in acest sezon. Mai bine mai tarziu decat niciodata, insa.

Crocusi am avut foarte putini anul asta, doi mov si unul galben:

Vedeta primaverii asteia a fost iasomia de iarna, pe care o am de la Simona. E primul an in care-si da in petec cu atatea flori:

Apoi m-am trezit cu niste irisi pitici, nu mai inalti decat un borcan de 400, pe care nici nu stiu cand i-am plantat. Aveau o culoare absolut superba, m-au facut sa exclam cand i-am vazut prima oara:

Nelipsitele albastrele si toporasii, putini si ei anul asta:

Acum gradina mi-e plina de lalele, dar pe ele nu le-am fotografiat inca. Sper ca v-am facut placere cu aceste imagini.

Capac de cana crosetat

Vara, sau de cand se incalzeste suficient afara si am si timp, imi place sa stau pe sezlong si sa crosetez sau sa tricotez, depinde ce am in lucru.

Desigur, imi iau si cana de cafea sau limonada sau siropul cu mine si mi le asez pe masuta de langa sezlong, dar de cele mai multe ori ma trezesc ca imi aterizeaza in bautura diverse insecte, musculite, ganganii, caaah.

Sigur, as putea sa imi cumpar halbe din acelea cu capac gaurit, prin care iese un pai si as rezolva problema, dar halbele acelea mi se par grele si ... inestetice, nu-mi plac.

Asa ca am cochetat indelung cu ideea de a-mi croseta un capac pentru canile mele, dar n-am gasit niciodata un model care sa ma atraga, pana cand n-am dat de acesta:

L-am gsit pe Pinterest si e explicat aici: http://www.crochetmemories.com/blog/beaded-textured-cup-cover/

Nu stiu ce m-a atras la el, poate margelele, poate modelul in relief, dar cert este  ca m-am apucat sa-l fac. Aveam un ghem de macrame pe care mi l-a daruit prietena mea, caci il bagase din greseala la masina de spalat cu rufe colorate si l-a "vopsit", deci nu-l mai putea folosi la nimic, dar eu mi-am zis ca la asa ceva se potriveste la fix. Daca o sa va uitati cu atentie, o sa vedeti pe ici, pe colo cate un punct de culoare, ba mov, ba rosu ...

Mai aveam si margele de la o bratara veche si rupta, crec ca-s ceva pietre, dar n-aveam de gand sa o mai repar, asa ca si-a gasit o alta intrebuintare. 

Iata ce mi-a iesit:

 Ma declar foarte multumita de rezultat, iar modelul a fost chiar usor, dupa ce m-am prins pe alocuri ce anume insemnau "comenzile" din tipar. O sa mai fac si altele, daca gasesc margelele potrivite, caci nici musafirilor nu le-ar strica un capacel din asta, cred. Ce ziceti, daca ati fi musafiri, v-ar placea sa aveti peste pahare asa ceva, sau v-ar incomoda?

Regatul de gheata

Caci in asta s-a transformat sudul tarii in ultimele zile ...

Si un Max bucuros ca mai sta cineva cu el pe-afara ...