Basc sau bereta tricotata

Va spuneam in postarea anterioara, scrisa heheee, anul trecut, ca mi-am inceput un basc din firul de pe exteriorul conului. Intre timp, l-am si purtat o iarna intreaga, uitand (sau mai cinstit spus neavand nici o tragere de inima) sa il mai si postez pe blog.

Valentina mi-a adus aminte zilele trecute de promisiune, asa ca azi, profitand de faptul ca e duminica si nu pot face treaba, m-am invrednicit si am facut si pozele necesare.

Pozele n-au iesit cine stie ce, caci sunt facute cu un aparat ale carui setari nu le stapanesc, dar pe care nici n-am rabdare sa le studiez, asa ca ma voi multumi cu orice fel de comentarii voi primi, caci imi asum consecintele :))

Schema de lucru am luat-o de la Senpolia. Am adaptat-o la dimensiunile capului meu, facand esantion de lucru pentru calcularea numarului de ochiuri si ajustand ulterior, caci iesise, totusi prea larga. In final a iesit aproape de optim, caci daca faceam cu 10 ochiuri mai putin, m-ar fi strans. Asa, sta fara sa ma stranga aproape deloc. A tinut de cald in masura in care nu a fost atat de frig afara iarna asta. 

A doua mea pereche de sosete

Dupa ce am prins curaj, mi-am dorit niste sosete ca ale fetei asteia, sau macar pe-aproape. Ideea era ca voiam un fir romantic, cu roz si bleu in el, asa, ca pentru zane :)) Am cautat indelung, si la un moment dat cineva de pe FB avea ceva ce cat de cat se apropia de ce imi trebuia mie. Nu am vazut firul bine, caci era intr-un con, iar pe deasupra era un alt fir, de o alta culoare, dar am presupus ca ceea ce se vedea pe dedesubt era exact ce imi trebuia mie. Am cumparat conul, fara sa ii stiu nici macar compozitia exacta a firului, caci pe mine ma interesau mai ales culorile, dar, desi nu e tocmai ceea ce am visat, nu imi pare rau de achizitie. Are acril si lana in el, iar asta e ok pentru sosete:

 Din ceea ce e pe deasupra, care e un fir ceva mai gros, mi-am inceput un basc. E aproape gata si urmeaza la rand la prezentare, in viitor.
Asadar, nu stiu daca va dati seama, dar in interior este un fir care are roz si bleu in el. Cand am inceput sa lucrez sosetele, am crezut ca imi va iesi o treaba in degrade, dar ea a iesit in dungi si, din pacate, firul nu a fost vopsit uniform, asa incat a doua soseta nu a mai iesit fix la fel:

Dar chiar si asa, mi-a placut mult sa le lucrez, mai ales ca mi-am ales si un model, asa cum imi propusesem dupa prima pereche:

Desi firul nu a fost unul vopsit in sectiuni mici de culoare si desi mai continea si verde si bej, rezultatul final mi se pare satisfacator:

Am folosit chiar o tehnica noua pentru calcai, cea de aici: https://www.youtube.com/watch?v=t5ku4CgjXTs&feature=share
Cat despre model, el e chiar simplu si de aceea l-am si ales. Daca va place si vreti sa il incercati si voi, il gasiti aici: https://www.ravelry.com/patterns/library/show-off-stranded-socks.

Am lucrat cu andrele nr. 2 si am avut pe fata 28 de ochiuri, iar pe spate 27, care dupa calcai au devenit 26. Ce as face diferit la urmatoarea pereche de sosete din firul asta? As pune 30 + 29 de ochiuri.

Top tricotat din mohair

Cu foaaaarte mult timp in urma mi-am cumparat un mohair superb, la care mai intai am jinduit un timp indelungat, inainte de a ma indura sa mi-l cumpar, caci nu era un fir chiar ieftin.
Site-ul de unde l-am cumparat nu mai are nuanta asta acum, iar pretul nu mi se mai pare mare, insa cu ani in urma, pentru salariul meu mic de atunci, insemna ceva.
Ei, atunci nu mi-am luat decat un scul, caci vroiam sa imi fac doar un manecar, dar nu stiu cum am calculat eu, caci nu mi-a ajuns doar acel scul.
A mai stat manecarul meu pe andrele mult si bine, pana cand m-am hotarat sa mai cumpar un scul si sa-l termin. Cand a fost gata, am constatat ca mi-au ramas mai bine de trei sferturi din sculul nou, cu care chiar nu mai stiam ce sa mai fac, pana cand mi-a iesit in cale un proiect minunat. L-am pus imediat in practica si l-am terminat repede de tot si l-am facut cadou. Iata ce mi-a iesit din mai putin de 100 g de mohair, pe andrele cred ca 5:

Deoarece cu cea careia i-am daruit topul (sora mea) m-am intalnit pe timp de vara, la o pensiune, nu era pregatita pentru sedinta foto, dar am considerat ca se poate face o idee despre top chiar si imbracat peste o rochita cu bretele :)

Prima mea pereche de sosete

De fapt, nu e chiar prima, caci am mai facut o pereche plus o soseta acum ... vreo 25 de ani, dar e evident ca nu mai tineam minte nimic de-atunci. In plus, acum am invatat sa le fac pe andrele circulare, ceea ce simplifica muuuuult procesul!

Postarea asta nu e ca sa ma laud cu marea mea opera de arta, ci ca sa:

1. nu uit cum am facut, in caz ca iau o pauza indelungata inainte de a o face pe a doua;

2. va ajute si pe voi, cele care vreti sa invatati sa faceti sosete.

Sa incepem cu inceputul - firul, andrelele si montarea ochiurilor.

Am un fir care are ceva lana in el, l-am cumparat fara eticheta, deci n-am habar ce lungime intra intr-o suta de grame, dar e de stiut ca e un fir subtirel spre mediu.

Andrelele sunt numarul 2,5, circulare, cu firul de 50 cm lungime.

In 11 cm de lucru ciorapeste, inainte de spalare, imi intra 30 de ochiuri.

Montarea ochiurilor pe andrele circulare am facut-o folosind metoda turceasca, pe care o puteti vedea exemplificata foarte clar aici. Eu am montat 16 ochiuri pe o andrea si 17 pe cealalta, deoarece se lucreaza si ochiul de inceput. La pantofi port masura 39.

Varful ciorapului l-am facut tot ca in video-ul de mai sus, pana am ajuns la 30 + 31 ochiuri, dupa care am lucrat drept pana am obtinut 17 cm de la varf. 

Apoi am adaugat firului de lucru un fir de ata de papiota apropiat la culoare. Am inceput sa fac calcaiul, folosind metoda de aici. Am facut doi "clini" a cate 8 intoarceri pe fiecare parte.

Imediat dupa ce am facut cele doua randuri circulare de dupa a doua crestere, am renuntat la firul de papiota si am inceput sa fac elasticul (2 pe fata, 2 pe dos). 

Dupa 7,5 cm de elastic, am incheiat cu o incheiere foarte elastica, descrisa in acest filmulet. Ca sa incep incheierea, am intors lucrul inapoi, ca si cum m-as intoarce, nu am mers inainte circular.

Ce as face diferit:

- as reduce circumferinta piciorului cu 2 cm, deci cu 6 ochiuri, ceea ce inseamna ca nu as mai monta 16 bucle, ci 13.

- as incerca un model pe fata.

- as putea incerca un calcai cu un singur clin sau cu o alta metoda.

- inainte de a incepe elasticul, as mai lucra un pic ciorapeste. 

Semn de ochiuri

Ca nu stiu cum sa-i spun. M-am luat dupa "semn de carte", ca el iti indica unde ai ramas.

Aveam de marcat un grup de ochiuri, care nu se "anuntau" singure, asa ca le-am pus inainte un ... ceva:

Cum pe acest ceva il intalneam la fiecare rand si nu-mi facea mare placere sa-l vad, m-am gandit sa-l inlocuiesc cu altceva, mai frumos. Bine, dar cu ce? Asa ca m-am gandit si am intrat in trusa de margelit, unde am explorat si am ales ceva ce s-ar fi pretat la asa ceva. Si iata ce-a iesit: 

Mie mi se pare ceva mai dragut decat cel de dinainte, nu? Acum imi face placere sa ma intalnesc la fiecare rand cu inteleapta asta.

Capac de cana crosetat

Vara, sau de cand se incalzeste suficient afara si am si timp, imi place sa stau pe sezlong si sa crosetez sau sa tricotez, depinde ce am in lucru.

Desigur, imi iau si cana de cafea sau limonada sau siropul cu mine si mi le asez pe masuta de langa sezlong, dar de cele mai multe ori ma trezesc ca imi aterizeaza in bautura diverse insecte, musculite, ganganii, caaah.

Sigur, as putea sa imi cumpar halbe din acelea cu capac gaurit, prin care iese un pai si as rezolva problema, dar halbele acelea mi se par grele si ... inestetice, nu-mi plac.

Asa ca am cochetat indelung cu ideea de a-mi croseta un capac pentru canile mele, dar n-am gasit niciodata un model care sa ma atraga, pana cand n-am dat de acesta:

L-am gsit pe Pinterest si e explicat aici: http://www.crochetmemories.com/blog/beaded-textured-cup-cover/

Nu stiu ce m-a atras la el, poate margelele, poate modelul in relief, dar cert este  ca m-am apucat sa-l fac. Aveam un ghem de macrame pe care mi l-a daruit prietena mea, caci il bagase din greseala la masina de spalat cu rufe colorate si l-a "vopsit", deci nu-l mai putea folosi la nimic, dar eu mi-am zis ca la asa ceva se potriveste la fix. Daca o sa va uitati cu atentie, o sa vedeti pe ici, pe colo cate un punct de culoare, ba mov, ba rosu ...

Mai aveam si margele de la o bratara veche si rupta, crec ca-s ceva pietre, dar n-aveam de gand sa o mai repar, asa ca si-a gasit o alta intrebuintare. 

Iata ce mi-a iesit:

 Ma declar foarte multumita de rezultat, iar modelul a fost chiar usor, dupa ce m-am prins pe alocuri ce anume insemnau "comenzile" din tipar. O sa mai fac si altele, daca gasesc margelele potrivite, caci nici musafirilor nu le-ar strica un capacel din asta, cred. Ce ziceti, daca ati fi musafiri, v-ar placea sa aveti peste pahare asa ceva, sau v-ar incomoda?

Jacheta tricotata pentru femei

N-am mai postat de mult despre ce am mai lucrat, dar asta nu inseamna ca n-am mai facut lucru de mana :))

Cauza este, mai degraba, calitatea fotografiilor, pentru ca noul meu aparat de fotografiat nu-mi mai face pozele la fel ca celalalt. 

In fine, chiar si asa, asta vara am terminat o jacheta cu nasturi si m-am gandit sa v-o arat si voua, totusi, chiar daca pozele nu-s asa de reusite.

Cea care mi-a deschis apetitul pentru ea este jacheta de aici, unde veti gasi si voi schemele de lucru, in caz ca va place si o vreti:

Eu mi-am cumparat de pe FB niste merino cu bumbac si am facut-o cu maneca lunga, nu 3/4, dar si un pic mai lunga decat cea originala. Mi-au intrat 400 g de fir, lucrat cu andrele nr. 4, cred (apropo, voi stiti de unde se poate cumpara o rigla din aceea care masoara grosimea andrelelor?).

Cam asta este ceea ce mi-a iesit:

Sa stiti ca am purtat-o mult de atunci. Este foarte moale si nu tine atat de cald incat sa te sufoce, nici macar vara. Acum, iarna, nu am incercat-o inca, dar cred ca ii va veni randul cat de curand.

Sfantul Nectarie - al doilea goblen

Cu ceva timp in urma va aratam goblenul cu Sfantul Nectarie, intr-o faza aproape finala. Mai trebuia inramat. Dupa ce l-am inramat, l-am dus la biserica, la sfintit.

Parintelui i s-a parut un Sfant Nectarie tare frumos si mi-a dat sarcina sa fac unul si pentru a-l dona bisericii, ceea ce n-am putut refuza. Parintele l-a vrut un pic mai scund, insa.

I-am refacut schema si i-am mai intarit un pic culorile si ar fi iesit perfect, daca la inramat doamna care mi l-a masurat ar fi inteles sa respecte dimensiunile paspartu-ului si sus, nu doar pe laterale. Na, ce pretentii am si eu, sa mi se faca un lucru ca lumea, daca tot dau banii pe el! 

Iata ce a iesit:

Este foarte greu sa fotografiezi un goblen inramat, dar cat de cat am reusit sa prind in prima poza diferenta dintre cele doua goblenuri. Sper sa ii placa parintelui ce-a iesit.

L.E.: Parintelui i-a placut foarte mult. Eu m-am simtit foarte impacata, caci am donat goblenul de sufletul mamei mele abia plecate la Domnul, pentru ca ea m-a invatat sa fac lucru de mana si sigur i-ar fi placut, daca ar mai fi apucat sa-l vada.

Theodora manechin

Zilele trecute am dat o fuga pana la Theodora si am scos-o la restaurant 😁
Cand si-a facut aparitia, tare m-am bucurat ca venise imbracata cu ce i-am facut eu mai demult: cu fustita si o jachetica tricotate. E drept, i-au ramas cam micute, dar tot bine ii statea. Jacheta era chiar chic iar fustita macar n-o incurca la mers :)
Mama ei i-a facut cateva poze acasa, inainte de a pleca si bine  a facut, caci la restaurant lumina nu era asa de buna pentru poze de moda. Iat-o acasa, aratandu-si cu talent tinuta:

                                                        
Nu-i asa ca am nepoata manechin? :)

Vestuta tricotata pentru fetite

In multele minute pe care le petrec des pe Pinterest, am gasit o vestuta de copii, insa fara tipar. Am admirat-o indelung, pana intr-o zi cand m-am decis s-o incep, ca sa-i pot afla "secretul" tiparului pe parcurs. Nu parea greu de facut:
https://ro.pinterest.com/pin/2674081008560196/


Am inceput de jos si pana am ajuns la maneci, mi-am dat seama cum se face, asa ca iata ce a iesit:

Apoi i-am atasat banda de nasturi si am avut emotii, caci randurile acelea colorate aveau la capat fir care trebuia ascuns cu grija pe dedesubt, ca sa nu iasa o mizerie. Nu a iesit, e chiar bine (ma laud singura :) ):

 

Apoi i-am cusut nastureii, pe care ii cumparasem mai demult si iata ca le-am gasit si rostul:

Si gata, iata produsul final:

Urmeaza sa ii mai faca poze si Theodorei, cand o ajunge vestuta la ea.

Jacheta tricotata cu bordura crosetata pentru fetite

Mai intai se da una bucata domnisoara de doi anisori, pe post de fotomodel, cu poseta roz, asortata la pantalonasii roz, venind cu mult aplomb pe podiumul de defilare:

Apoi se incearca o pirueta, dar ne cam incurca tata:

 

 

Apoi fotograful total neprofesionist (matusa) incearca un plan detaliat al outfit-ului, pe care ea l-a facut si cu care se lauda pe blogul ei (dar daca n-as fi eu, fotomodelul, bluza facuta de ea n-ar avea atata farmec, nu?):

In fine, la bordura matusa a folosit schema asta:

Caci zuza cum este, modelul de la jacheta nu-l mai gaseste, dar cautandu-l, l-a gasit pe cel de la vesta ciclam, asa ca a facut o actualizare acolo, mergeti s-o vedeti, in caz ca va trebuia modelul (nu va trebuia, stiu eu, dar a mai pus si o poza cu  mine, deci e de interes).

PS: matusa si-a amintit, modelul de jacheta e luat de aici: http://knitty.com/ISSUEspring06/PATTreid.html

Theodora cusuta :)

Am goblenizat-o pe Theodora! 🙆
Avea ea o fotografie in care era tare scumpica si nu m-am putut abtine sa n-o transform in goblen:

Ceea ce m-a necajit mereu cand ajungeam sa cos cu ate deschise la culoare este ca se vede urzeala panzei pe care cos. Am incercat eu diverse trucuri, dar n-am prea reusit sa evit asta. Sper sa nu fie foarte deranjata cand o mai creste si sa aprecieze dragostea cu care i-am cusut acest goblen, nu neaparat perfectiunea.

Pozele sunt facute cu telefonul, caci aparatele mele foto s-au stricat amandoua. Mama ei ("mama lui", ca asa ii spune Thea, probabil din cauza ca, la alint, mereu e intrebata in joaca "cine-i frumoasa/scumpa/iubita lui mama lui?) a reusit sa-l si inrameze si mi-a trimis o foto, tot cu telefonul, a tabloului:

Eu sunt foarte incantata de cum a iesit, mai ales ca nu am mai cusut goblen de cateva luni, caci vederea mi se strica foarte rapid deja si ar trebui mereu sa-mi fac alti ochelari. O sa ma duc la un control si, daca imi va da voie medicul, ma voi apuca de un altul, chiar daca acasa mai am doua terminate si neinramate. Placerea mea este sa le cos, admiratul pe perete cade pe locul doi.