Mai intai se da una bucata domnisoara de doi anisori, pe post de fotomodel, cu poseta roz, asortata la pantalonasii roz, venind cu mult aplomb pe podiumul de defilare:
Apoi se incearca o pirueta, dar ne cam incurca tata:
Apoi fotograful total neprofesionist (matusa) incearca un plan detaliat al outfit-ului, pe care ea l-a facut si cu care se lauda pe blogul ei (dar daca n-as fi eu, fotomodelul, bluza facuta de ea n-ar avea atata farmec, nu?):
In fine, la bordura matusa a folosit schema asta:
Caci zuza cum este, modelul de la jacheta nu-l mai gaseste, dar cautandu-l, l-a gasit pe cel de la
vesta ciclam, asa ca a facut o actualizare acolo, mergeti s-o vedeti, in caz ca va trebuia modelul (nu va trebuia, stiu eu, dar a mai pus si o poza cu mine, deci e de interes).
PS: matusa si-a amintit, modelul de jacheta e luat de aici: http://knitty.com/ISSUEspring06/PATTreid.html
7 comentarii:
Foarte frumos modelul! Si fotomodelul!
Tot ca Laura zic si eu: frumoase foc si fotomodelul si modelul jachetei. La cat de priceputa sunt eu, ma gandeam daca o fi facut cu croseta sau este tricotat? Oricum ar fi, ai toata admiratia pentru rabdare si iscusinta. Mi-a placut si cum ai scris, din perspectiva Theodorei, putem sa o consideram autor de blog :) Stai ca m-am mai uitat o data si m-am lamurit, e tricotata si bordura e crosetata. Dar modelul e asa de dantelat, ca nu e greu sa crezi ca e facut cu croseta :)
Laura, o sa ii transmit Theodorei, desi am asa o banuiala ca deja stie :)
Mihaela, numai bordura e crosetata, ca mi s-a parut ca o sa iasa prea scurta jacheta. Oricum, la cat de repede creste, s-ar putea sa ii ramana mica pana la primavara. Cat despre rabdare ... e terapie, asa ca e musai sa am rabdare :)
Stii ca si eu ma gandeam mai demult ca mi-ar placea sa incerc si mi-ai zis sa stau cuminte. Pe de o parte, am prea multe treburi care atarna cu zecile nerezolvate, permanent in mintea mea si acest lucru deja este suficient de stresant. De aceea am zis ca ai dreptate, intrucat ce mi-ar mai lipsi ar fi alta grija, ca am inceput sa lucrez si IO ceva si nu mai termin lucrul. As mai adauga inca o treaba la alea prea multe pe care nu le dovedesc. Pe partea cealalta, stiu ca este o activitate deconectanta si buna pentru nervii omului. Asa ca...sunt ca de obicei in dilema. Dar nu orice dilema ci din aia cand talerele sunt perfect egale, doar ca sa nu poata omul sa ia vreo decizie :) Pana la urma, cel mai important este sa nu ma stresez. Daca imi mai sta intentia prin capsot, iau niste fire si gata. De-o fi o fi, de n-o iesi, incerc sa nu o adaug la capitolul inca o grija :) Zic si eu... Te pup! Da, e foarte posibil sa ii ramana mica, cresc in puseuri, parca deodata se inalta brusc si mult. E tare-tare dulce, sa fie sanatoasa si fericita!
Da, vorba ta, ce-ai avea de pierdut? Atunci incearca, ia-ti niste fire si andrele sau croseta si incepe un fular, ceva.
Aveam si eu in plan jachetica asta. Ti-a iesit foarte frumoasa si ii vine de minune Teodorei, e la fel de finuta ca si ea.
Maica-mea e foarte priceputa, lucra tot felul de pulovere, rochii etc. Eu, in schimb, doar pe fata si pe dos stiu, stiu sa scad si cam atat. Tot lucrez, dar nu finalizez nimic pt ca sunt nemultumita de ceva, simt nevoia sa desfac si sa o iau de la capat. Cam asa fac si in viata de zi cu zi, nu prea finalizez proiectele, sunt prea atenta la detalii si ma plictisesc usor. Insa...tricotez pentru placerea de a tricota.
Trimiteți un comentariu