De drag, de dor, de nevoie

Trec printr-o perioadă grea a vieţii, pentru că, după ce m-am lăsat de fumat, m-am căptuşit cu un fel de depresie. Incă nu disper, pentru că ştiu de ce e generată şi sper să îmi treacă. Cum se manifestă ea? Nu îmi găsesc locul şi rostul. Când ajung acasă, mă apucă nervii din senin şi totul mi se pare în zadar şi imposibil şi din cauza asta mă supăr pe mine, mă urc în pat şi nu mai fac nimic. Asta contribuie şi mai mult la starea de nemulţumire, dar nici ruperea acestui cerc vicios nu m-a ajutat. La serviciu mai e cum mai e, pentru că sunt forţată să fac treabă şi nu am timp să meditez, dar printre picături mai fac câte o vizită pe câte un blog pe care îl urmăresc. Aşa am ajuns azi pe blogul "Dulce casă". Este exact atmosfera pe care mi-o doresc din tot sufletul. Nu cred că e greu de obţinut, în principiu, dar în acest moment pentru mine e doar un vis frumos. Asta dovedeşte faptul că, de foarte multe ori, fericirea sau nefericirea ni le facem singuri, prin felul în care gândim şi simţim. Dacă eu simt acum că, vorba Laurei, universul complotează împotriva mea, nici nu voi fii în stare să aduc rozul în viaţă, în pofida universului, că doar el e mai mare şi mai puternic decât mine, nu? Mi-a plăcut tare mult ce a spus Irina pe undeva prin blogul ei, despre oamenii care se plâng tot timpul, fără să încerce să facă nimic pentru a-şi remedia situaţia. Eu încerc, chiar din răsputeri, dar sufletul tot greu îmi este, nervii tot mă ustură, nu se alege nimic din nici un efort de-al meu. Aşa că:




- în grădină nu am mai făcut nimic în afară de săpat. Am săpat şi am săpat şi am săpat, ca să scap de nervi, dar de însămânţat nu am mai însămânţat nimic. Am vrut să-mi fac straturi înălţate, dar nu am cum să-mi aduc pământ bun, scândura nu am ajuns să o cumpăr, pentru că tot o caut pe cea mai ieftină şi când o găsesc, nu mai am banii, când am banii, n-ajung s-o iau.




- în casă nu-mi găsesc locul, aşa că am lăsat baltă şi lucrul de mână. Croşetatul era pentru mine mai mult o stare de spirit, mă bucuram că iese ceva frumos din mâinile mele. Acum nu mai am această stare, de bucurie, aşa că nu mă mai trage aţa să croşetez.




- laptopul mi s-a stricat, aşa că nici activitatea de căutare de modele de croşetat, de bloguri interesante, de forumuri utile n-o mai desfăşor.




- pisica mă enervează, pentru că s-a găsit să facă pipi în ghivecele mele cu flori şi mi le scormoneşte şi mi le omoară. Câinele mă enervează pentru că latră excesiv şi îmi calcă plăntuţele abia ieşite ici colo din pământ. Ar trebui să îi limitez accesul prin împrejmuire cu garduri, dar ...




Hai, că mă opresc, că văd că m-am mutat cu serialul lăsatului de fumat de pe celălalt blog aici.