Ei, glumesc, e chiar! E poate vesta la care partea cu crosetatul a fost cea mai migaloasa. E terminata de anul trecut, dar uite ca nu m-am invrednicit s-o pozez decat anul acesta si s-o postez abia acum. Doamna careia i-am facut-o o poarta destul de des, deci cred ca e multumita de ea.
Incep cu un detaliu din partea de sus, de la rascroiala:
E facuta din fasii de dantela prinse unele de altele cu snur crosetat din bumbac. Acest fir e subtire aproape ca ata de papiota si ceea ce credeam eu la inceput ca va fi floare la ureche s-a dovedit in final a fi munca de Sisif. N-as mai repeta figura cu aceeasi ata nici in ruptul capului. Partea de jos:
3 comentarii:
Da stiu ca ai o rabdare si un talent la crosetat,de invidiat :))
Foarte frumoasa!
Pup!
Nu as avea vreodata atata rabdare, adica sa lucrez ceva atat de mare si migalos si cu un fir atat de subtire! Si mai ales pentru altcineva.
Felicitari, Cristina, esti fenomenala! Era de asteptat ca doamna sa o poarte des, caci e superba vesta.
Vasi, da, rabdarea la lucrul de mana e punctul meu forte, dar nu e de invidiat :)
Valentina, pana si pentru mine a fost prea mult, nici eu n-as mai repeta experienta.
Ma bucur ca va place.
Trimiteți un comentariu