Asta va fi o postare fara poze. N-am mai avut chef sa fac poze, pentru ca lumina e asa cum o vedem cu totii, mai mult lipsa, iar aparatul meu pare sa aiba o problema cu asta.
Am intrat sa spun ce-am facut asa, ca sa tin un fel de calendar. Asadar, am pus usturoiul. Am pus de doua feluri - unul de la prietena mea din curte, mai micut, dar care ar trebui sa iasa sigur daca n-am gresit eu grosolan cu ceva si unul cumparat, cu niste catei imensi. Asta n-am garantia ca va iesi, voi vedea.
Am mai scos bulbii de gladiole din pamant. Aici am de intrebat specialistii: gladiolele inca mai aveau frunzele verzi, erecte. Daca am incercat sa le rup, parea ca ies cu tot cu "mugurele" din mijlocul bulbului. Atunci, eu ce fac? Las bulbii cu tot cu frunze, sau le rup?
Intr-o alta ordine de idei, recunosc cinstit ca ma mai uit la TV si din aceasta cauza ma ia deseori groaza. Acum mi-e groaza ca o sa ne vindem tara. Daca s-a liberalizat comertul cu teren agricol si se poate vinde si la straini, ce vom face?
Stiu ca am vazut in urma cu ceva timp un reportaj din care reiesea foarte clar ce avutie imensa avem noi in terenul nostru agricol. Se spunea ca orice tara din lume ar da orice sa mai aiba ceva teren agricol in posesie, caci pe al lor l-au terminat si nu le ajunge ca sa-si satisfaca nevoile de hrana (se spune ca Israelul a carat pamant in desert ca sa cultive hrana, de exemplu). Destul de logic, as zice, mai ales cand vorbim de tari fie cu suprafata mica, fie cu clima neprielnica agriculturii. Oamenii de acolo cauta sa cumpere in alte tari, ca sa produca hrana cea de toate zilele.
Noi am dat dupa '90 pamantul inapoi taranilor. L-am faramitat si l-am lasat prada buruienilor, pentru ca n-au fost bani ca sa ne ocupam de el. Pe scurt, ne-am batut joc de pamantul tarii. Acum se va termina aceasta bataie de joc. Cum? Prin vanzare. Ne vindem tara si am asa un sentiment ciudat, ca in Romania - altadata granarul Europei - se va muri SI de foame. Vor cumpara strainii, pentru ca ei au bani, iar pretul pamantului la noi e un chilipir, vor cultiva cu cap, vor produce si vor duce hrana la ei in tara. Noi o vom importa, daca vom mai avea cu ce. Daca nu ...
Noi am vrut in UE. Am impresia ca atunci s-au facut marile tranzactii, de fapt. Vreti? Ce dati ca sa va primim?
18 comentarii:
Mama taie frunzele de la gladiole pana aproape de bulb si lasa doar bulbul...
Acum,problema cu pamantul..se intampla si in zona noastra...sunt cativa turci,ciprioti etc care pana acum lucrau cu intermediari romani (neavand drept direct de cumparare) dar sunt prezenti de ceva vreme in planul asta...Acum,daca vine un mare patron strain cu banii sa cumpere pamantul cuiva pe care il lucrezi tu in arenda...pai tu iti permiti ca fermier roman sa concurezi la pret cu el?DELOC!Si proprietarul este avid cauta doar sa stoarca bani nu sa vanda la pret corect,normal,de piata,unui fermier roman...El cauta sa ia bani si nu se uita la copii lui la copii copiilor lui....Inainte pamantul era cea mai mare avere,nu era de vanzare ca acum.Dar fiecare face ce doreste cu proprietatea sa.Exact cum ai spus,noi am vrut UE...intotdeauna ciorbele astea amestecate sunt pe interese...Mai bine fara...da cine sa asculte si oamenii....doar Dumnezeu..
O saptamana frumoasa sa ai draga mea.
Cristina draga, la cate nereguli imense sunt in aceasta tarisoara, cum crezi tu ca tocmai in agricultura puteau sa faca ceva bun?
Nu merge nimic, niciunde, nu invatamant, nu sanatate, nu dreptate, nu industrie, nu nimic :(((
De ce ar fi agricultura exceptie?
Bun, ceapa si usturoi am reusit si eu sa pun din toamna, nu multa, asa sa fie acolo,iar cu bulbii de gladiola, ia foarfeca de vie si tunde deasupra bulbului, cu o palma si punele-le in ziare, in cutii de carton, intr-o camara uscata, rece si intunecata.
Pupici!
fetelor, multam de pontul cu taiatul. iata-ma cum o sa tai eu acuma frunze la ... compostiera, nu la max :)))
si eu zic ca neregulile sunt de sus, in jos.
Iar in anumite zone, pamantul e lasat parloaga, necultivat, incat am ajuns sa spun ca poate e mai bine sa lucreze strainii decat deloc.
Cat timp sunt ajutoare sociale date inutil, oamenii nu vor iesi din crasme sa puna mana sa lucreze....
eu nu cred ca se poate trai din ajutorul social. oamenii care nu muncesc au lenea in sange, pe ei nici foamea nu-i ridica la munca, asa ca nu cred ca trebuie luati in calcul.
pamantul lasat parloaga ar mai fi avut o sansa, cand ar fi venit si niste vremuri normale la noi in tara, in care sa se poata face agricultura. cand vor veni (daca o vor mai face), ce pamant o sa mai avem sa lucram?
Cristina, ce fel de gladiole ai? eu le las in pamant, nu le mai scot afara si rezista bine peste iarna, la temp de minus 25C. Cred ca poti sa le lasi in pamant, daca sunt gladiole obisnuite. Toate cele bune si spor la treaba :)
Dana, da, sunt din acelea obisnuite, dar citisem ca trebuie scoase ...
Si mie mi-e groaza. Gandesc exact la fel. In plus nu stiu ce sa fac cu sentimentul neputintei care ma apasa in general, in legatura cu multe din tara asta. Admit ca nu mai inteleg de mult nimic. Posibil sa nu fi inteles niciodata. As vrea sa te mangai cumva, dar chiar nu izbutesc pe tema asta.
Cristina la gladiole nu ma pricep si nici la politica,stiu doar ca traim vremurile din urma ...asta e clar!
O singura nadejde mai avem sa ne apere Domnul de toate rautatile asupritorilor nostri.
O seara faina!
Şi eu ştiu că gladiolele se scot, dar eu locuiesc la munte unde este mult mai frig.
maria nice, multumesc de intentie, dar nu cred ca ai cum sa ma mangai. Dumnezeu cu mila!
corina, tot in Dumnezeu mi-e si mie nadejdea.
marta, eu am scos o parte din gladiole, de acuma ce-o fi o fi.
Uite ce am descoperit:
http://www.pinterest.com/olgaleano2012/tejidos-crochet/
Chiar daca nu ai mai scris demult pe blog, poate faci o vizita si dai si un click pe link. Foarte interesant!
Draga mea,
Am venit să îţi urez Crăciun fericit, cu bucurie, cu veselie, cu daruri şi tot ce-ţi doreşti tu să fie!
Te îmbrăţişez cu drag
Craciun fericit alaturi de toti cei dragiTe pup cu drag!
fetelor, va multumesc mult pentru urari si va doresc tuturor tot binele din lume!
Un an plin de bucurii ,sanatate si iubire.
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascultati.
Ia mai manati, mai!
Hai, hai...
S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a-ncalecat
Pe-un cal invatat
Cu saua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frau de matasa,
Impletit in sasa,
Cat vita de groasa.
El in scari s-a ridicat,
Peste campuri s-a uitat,
Sa aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-a pornit intr-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni,
In coada codalbeni,
In frunte tintatei.
Ia mai manati, mai, flacai!
Hai, hai...
La luna, la saptamana,
Isi umplu cu aur mana
Si el vru sa vada
De-i dete Dumnezeu roada.
Era-n spic cat vrabia,
Era-n bob cat trestia.
Ia mai manati, mai!
Hai, hai...
Traian iute s-a intors
Si din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a-ncalecat,
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat,
Ca sa faca seceri mari,
Pentru seceratorii tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar ma tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastra,
Departe de casa noastra.
Si ne-asteapte si-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu paine calda pufoasa,
Cu vinul de vita-aleasa,
Cu Cotnar de Dragasani,
La anul si la multi anï!
Şi acuma am sosit cu urarea ca anul nou să-ţi fie plin de sănătate, speranţă, bucurie şi împliniri. Şi să îl ai infinit mai bun decât cel ce a plecat!
http://www.filozofii-despre-viata.blogspot.ro/2011/07/despre-problema-agriculturii.html
Despre agricultura sunt multe de discutat si mai greu de salvat.
Cat despre bulbii de gladiole, se scot din pamant si se depoziteaza intr-un loc ferit de umiditate, adica de ploaie, apoi dupa ce s-au uscat frunzele se curata bulbii.
Trimiteți un comentariu