Nu stiu cate dintre voi sunteti familiarizate cu celalalt blog al meu (http://taceriferecate.blogspot.ro/), dar acolo am tot povestit aventurile mele in ale soferiei.
Pe scurt, sunt nu doar o incepatoare, ci si o mare fricoasa la volan. Sunt genul careia ii e frica non stop sa nu i se intample vreo belea daca nu vede o pietricica pe carosabil si n-o ocoleste, sau daca nu vede la timp frana celui din fata, sau daca nu-l vede pe ala din dreapta etc. Intelegeti voi ...
Ei bine, trebuie insa sa ma mai si laud cu cate ceva, asa ca trebuie sa spun cum am evitat eu aseara sa calc un catelus!
Ei bine, da. Conduc de aproape o luna, zi de zi, pe DN1. La intoarcerea acasa e deja intuneric. La iesirea din Otopeni e o portiune de drum foarte prost (daca nu deloc) luminata. Eu de obicei mai incetinesc pe-acolo, dar nu mult, ca sa nu-i deranjez pe cei din spate. Aseara am observat cum in fata mea, la o oarecare distanta, pe partea dreapta, se miscau niste siluete negre. N-am incetinit, dar am observat scena atent: un grup de trei tineri mergeau pe langa carosabil, iar o haita de caini care-si fac veacul pe acolo se agita sa-i muste, sau nu stiu ce sa le faca. Dintre caini am vazut un prostanac de catel cum alerga mai tare si mai haotic decat ceilalti si am intuit ca traiectoria lui se va intersecta cu a mea, asa ca am franat pana la oprire, care s-a produs la nu mai mult de juma'de metru de catelandru, inca nedumerit de farurile ce-i intrau in ochi.
Povestea asta n-a durat mai mult de cateva zeci de secunde, dar, desi m-am speriat foarte tare, am fost foarte multumita ulterior ca nu l-am calcat (daca nu franam ATUNCI il calcam clar).
Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca n-am respectat ce m-a invatat instructorul la scoala de soferi. Am franat instinctiv, fara sa ma asigur ca nu-l voi pune pe cel din spatele meu in imposibilitatea de a frana si el la timp. N-am avut pe nimeni in spate atat de aproape de mine incat sa nu vada franarea mea. Am avut noroc, si eu si catelul.
Uite-asa imi fac eu mana la condus, desi inca n-am ajuns sa spun ca-mi place si nici nu cred c-o s-ajung curand.
Si ca sa nu ma abat foarte tare de la specificul blogului, am sa va mai marturisesc inca ceva: nu-mi place deloc alaturarea culorii roz/rosie de bleu/albastru. Mi se strepezesc dintii cand o vad, nu stiu de ce, desi e foarte apreciata in randul femeilor. Spre exemplificare, intrati pe site-ul lui Cath Kidston si o sa intelegeti despre ce vorbesc. Este combinatia de culori care o defineste si, desi imi place ce vinde ea, nu pot sa spun ca mi-as cumpara ceva in aste doua culori.
Voi aveti vreo combinatie de culori care sa nu va placa?
Voi aveti vreo combinatie de culori care sa nu va placa?
24 de comentarii:
Hei, bravo de două ori!Ba chiar de trei ori şi pentru blogul de care eu nu ştiam. Şi totuşi titlul îmi spune ceva.
A, şi nu ţi-am spus că sunt o şoferiţă la fel de fricoasă, mereu cu ochii în şapte să evit orice ar putea apărea. Obositor rău de tot şi foarte stresant.
A incercat sotul meu sa ma invete sa conduc mai demult si m-am convins ca nu imi place deloc.
Esti o eroina! :D
Cred ca stii deja de la mine de pe blog ca eu iubesc acea combinatie (roz-bleu) de culori folosita de Kath. :D
Detest combinatia rosu-albastru (nuantele echipei Steaua). Nu o suport. Desi e specifica zonei noastre la ii eu am zis pas.
Ups! Era Cath, nu Kath. :D
Mihaela, foarte foarte obositor. Ajung acasa pe la 7 rupta de oboseala, nu mai sunt in stare de nimic, nici macar de lucrul de mana.
Catrinel, stiu ca iti plac obiectele dela Cath, majoritatea femeilor le adora, dar la mine au un efect ciudat.
apai ai cu ce sa te lauzi:) si sa ne faci mandri de tine.
eu, la culori, sunt seaca rau. toate culorile negre sunt frumoase, eventual mai merge langa ele o alta culoare (dar nu galben, nununu ca-i strident rau. nici roz, la cata calul sunt roz mi-ar trebui)
simona, dar tu stii ca am haine de nuante diferite de negru, care nu se potrivesc unele cu altele? :)))
pe bune, nu fac misto.
evident ca stiu, uneori ca sa mearga unele cu altele e musai inca o culoare sa le armonizeze. :)
Felicitari pentru ca ai reusit sa sofezi atata timp si pentru ca ai reusit sa nu ranesti catelul!
Combinatii de culori care sa nu imi placa, nu am. Poate doar la nuante sa fie o problema. In rest, o viata am, colorata sa-mi fie :)))
Ati avut noroc amandoi, tu si catelul :) Daca venea o masina tare din spate te tampona sigur ... Si eu conduc mult seara si stiu cum e. Apropo de culori, nu m-am gandit niciodata care ar fi combinatia cea mai neplacuta, dar nici mie nu-mi place rosul cu albastru :)
Iuhuuu!! Bravo, bravo si iar bravo!!! Sunt mandra de tine! Era si mai misto daca luai catelul acasa... :))
Rosu cu negru nu prea imi place... Nici bleumarin cu bleu. Sunt mai multe care nu-mi plac dar sunt si mai multe care imi plac.
Te pup cu drag!
CCristina, colorata-colorata? Atunci colorata sa fie!
Dani, stiu, de aceea sunt un pic suparata pe mine, ca instructorul - tin minte si acum - a tipat la mine la o faza similara din timpul scolii de soferi: "NICIODATA IN VIATA TA SA NU MAI FACI ASA CEVA, SA PUI IN PERICOL VIETI DE OAMENI PENTRU UN ANIMAL!!" M-a marcat treaba asta atunci, dar ... inca reactionez din instinct, ratiunea vine mai pe urma ...
Ella, Max al meu face cat 10 catei, nu mai am loc de altul. La cat latra si alearga, n-as mai avea pic de liniste daca ar avea si companie la treaba asta.
Sunt ingrozita ca voi face (nu ca AS face) la fel. Fricile mele ca soferita au fost la inceput ca imi va sari un copil in fata de dupa o masina parcata sau ca imi va aparea un caine alergand.
Acum mi le scot din minte, dar... VOI, nu AS.
Combinatia rosu/roz-albastru nu e chiar rea, depinde insa de nuante. Aveam reticente la unele culori candva, acum sunt mai toleranta.
Bravo tie pentru condus bine si salvat catelul! Eu am carnet doar pentru categoria A pentru ca aceea m-a pasionat, inca nu mi-am facut chef pentru B.
Habar n-aveam de al doilea blog, dar ma bucur ca ne-ai spus de el.
Nu auzisem pana acum de designer-ul respectiv, dar m-ati facut curioasa. Nu-mi displace combinatia roz-bleu, dar cea rosu-albastru nu-mi place deloc.
Gabriela, nu e o experienta usor de trecut, dar nu te ingrozi de pe acum. Tine minte: nu frana brusc, chiar daca lovesti catelul. Daca ai putea sa faci asta, ar fi bine pentru toti. Eu n-am putut s-o fac, dar am avut noroc ca n-am avut pe nimeni in spate. Daca aveam, ma lovea si cine stie ce se mai putea intampla.
Oricum, eu sper ca prin controlul vitezei de deplasare, adica prin mersul cu viteza mai mica, sa pot evita toate pericolele si sa pot trece peste toate impasurile. Sper.
Valentina, conduci motocicleta? Uau! Mie mi-ar fi mai frica decat pe 4 roti si poate ca nu de mine sau de cele 2 roti ale motorului, ci de ceilalti. In fine, la drept vorbind mie mi-e frica si de umbra mea, daca e s-o luam asa. Bravo tie pentru acest carnet!
Cristina, jos palaria in fata ta!
Eu is o soferita si fricoasa si proasta dar nah, evit sa conduc de cate ori pot, prefer bicicleta, autobusul, trenul, metroul, avionul sau racheta, oricare din astea e un mijloc de transport mai sigur decat o masina cu mine la volan.
De fapt, acuma ca stau sa ma gandesc, anul asta nu am condus DELOC.
Carmen, nu-ti scoate inca palaria. Am deja la activ o criza de plans la volan, generata de frustrare si de consum psihic major. Daca nu ma intaresc in urmatoarele zile, inseamna ca nu-s facuta sa reusesc si probabil c-o sa renunt definitiv.
pana ai tu criza e ok. Cand conduc eu sunt ceilalti soferi ca se agita crizati hihi
eu cred ca tu te stradui din greu sa nu recunosti ca manifesti oarisce talente in ale soferitului. adicatelea atentia distributiva, capacitatea de a prelucra activ informatia si reflexe bune.
pana la urma orice regula are doza ei de relativism,in functie de conjunctura momentului, deci n-o lua chiar ca adevar unic si absolut. intotdeauna va trebui sa-l feresti pe cel mai putin protejat (fie el pieton, biciclist,motociclist, si da ,si catel, si matza etc) dar vei descoperi in timp,pe masura ce vei acumula experienta, ca exista mai multe metode.
laura, n-am talent, chiar n-am. in plus, am si o frica anormala de masini, fie ca-s sofer, fie pasager si chiar pieton. anormala, dar nu irationala. frica e cea care ma face sa fiu extrem de atenta. la sfarsitul calatoriei sunt epuizata, insa. ma dor muschii si oasele gatului si spatelui ca la spondiloza.
chiar as vrea sa trec mai repede de etapa asta, dar se pare ca totul cere timp.
cristina,mie-mi mai tremurau picioarele in timp ce ma indreptam inspre masina la aproape un an de cand incepusem sa conduc.
pana la urmasi frica e buna, ca doar ea pazeste bostanaria :D
cel mai tare sa te temi de ziua in care nu-ti va mai fi frica deloc, abia de-atunci incolo vei fi cu adevarat periculoasa!
Eu soferesc de 10 ani, de aproape doi ani pe partea dreapta, si nu am avut niciodata vreun accident - am spart odata un far intr-o parcare, dand cu spatele, dar nu se pune, nu eram pe drum public. Am mers pe instinct mereu, si mereu instinctul mi-a spus sa evit pericolele/posibilele incidente in ordinea in care imi apar. Nu dai peste un caine, doar pentru ca poate, nu se stie, cine stie, o fi o masina in spatele tau care nu pastreaza distanta regulamentara si te plezneste in spate.
Cum zicea balaura, intotdeauna trebuie ferit cel mai vulnerabil - cei din masina sunt in general destul de protejati. Secretul in a nu avea incidente e sa fii foarte atenta, sa procesezi ce se intampla cu ce e in jurul tau tot timpul si sa evaluezi tot timpul posibilele riscuri, asa cum foarte bine ai facut si tu.
Si da, si eu am trecut prin ce treci tu acum, cu dureri de muschi si oase, mi-a luat cam un an de condus zilnic pana sa ma relaxez.
Laura, cand va veni ziua in care nu ma voi mai teme, o sa scriu pe cladirea casei poporului, mare, sa vada toata lumea!
Spufi, instinct zici? Eu nu prea am din asta :(
Sunt si cam inceata in reactii, ca sa ma exprim elegant, de aceea merg foarte incet uneori. Am tot timpul impresia ca nu-s suficient de atenta, ca imi scapa ceva, ca la masina se aude ceva ciudat ... Nu cred eu ca sunt facuta pentru asta, dar n-am incotro.
PS: si eu trebuie sa dovedesc ca nu sunt robot! Am de introdus un text de control!
Craciun fericit alaturi de toti cei dragi.
Multe zambete si bucurii...
Primiti cu colindul?
"Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe,
Şi ne dă un colăcuţ
Florile, florile dalbe.
Că mămuca n-o făcut
Florile dalbe,
Sâtă rară n-o avut
Florile, florile dalbe.
Pe cand sâtă-o căpătat
Florile dalbe
Covata ni s-o crăpat
Florile, florile dalbe
Când covata o lichit
Florile dalbe
Cuptioru' nu s-o urnit
Florile, florile dalbe
Când cuptoru o pornit
Florile dalbe
Anul Nou o şi venit
Florile, florile dalbe
Florile, florïle dalbe."
Trimiteți un comentariu