joi, 19 aprilie 2018

Pasari si-un gand

Am o slabiciune pentru pasari. Imi plac toate, inclusiv cotofenele, dar imi declar respectul pentru corbi, admiratia pentru pasarile cantatoare sau colorate si un fel de dragoste pentru vrabiute.
Mi se par teribil de haioase si de dragalase, cu mersul ala topait al lor. Cand am timp de stat sa le observ in liniste, ma amuza teribil si cu greu rezist sa nu dau iama in ele, sa prind una in mana. Asa impuls imi dau si puii de gaina.
Insa am observat ceva. Vrabiutele astea, cat de dragalase ar fi ele, sunt cam ... mahalagioaice. Au gura mare, sunt rele unele cu altele, n-au scrupule, fura mancarea din gura suratei, se bat, fac scandal.
Va suna cunoscut? Gasiti asemanari cu persoane si intamplari reale? Hm ...
Si uite-asa, am ajuns eu sa ma gandesc in felul urmator: daca mie, chiar si-asa, imi sunt tare dragi pasarelele astea si le gasesc amuzante, dragalase si le iert toate derapajele, chiar daca ele intre ele poate se balacaresc si-si fac rau una alteia, atunci poate ca si Dumnezeu gaseste amuzante personajele similare din specia umana si le trece cu vederea tot raul pe care il fac si-i iubeste, chiar si-asa. Nu c-as fi eu Dumnezeu ...

4 comentarii:

Catrinel spunea...

Si eu ca tine... stau si le privesc cum se mahalagesc, cum topaie, cum fura din crontoanele cainilor fara nicio jena si teama. Ieri le-am urmarit cum s-au luat la harta si bataie cu un graur care a indraznit sa vina in copacul lor. Pana la urma a plecat ca or fi ele mici, dar au gura mare si-s multe. Am aruncat seminte de gazon prin curte si mi le-au mancat pe toate. Eu le-am iertat, dar sotul le mai boscorodeste...De fapt mai mult pe mine ca le-am tot hranit si ele s-au inmultit in curte la noi.

Laura spunea...

Nu îmi plac păsările foarte tare, cu câteva excepții: rândunici, rățuște și păuni.

cristina spunea...

Catrinel, si la mine s-au inmultit, dar cica e de bine.

Laura, de ce numai astea?

Ella spunea...

Si mie imi plac pasarile mult de tot! Îl am și eu pe Ghiocel al meu.
Imi place sa merg in parc, sa hranesc porumbeii si sa ii privesc cum mananca. Să vezi ce rapid apar vrăbiuțele și le fură mâncarea. Au un tupeu fetele astea!
Ai dreptate, cred că Dumnezeu e infinit mai îngăduitor decât suntem noi, unii cu alții.