marți, 30 septembrie 2014

Niste chestii

Ma gandeam azi ce flori imi place mie sa am in gradina si am descoperit ca ma atrag in mod deosebit (as spune ca le iubesc, dar e o notiune demonetizata, azi toata lumea iubeste pe toata lumea si orice - vezi vedetele care striga acest cuvant oricui si oriunde, doar, doar le va mai atrage ceva popularitate) exact florile pe care le avea bunica in curtea ei: phlox, cerceii doamnei, trandafiri de dulceata, gladiole, craite, gura leului, ochiul boului (aici am o mare frustrare, nu reusesc sa-l cresc la mine nicicum), cosmos. Toamna n-o mai prindeam la bunici, asa ca tufanelele si asterul - daca or fi avut - nu ma impresioneaza. Imi plac, dar m-as putea lipsi de ele, n-as face un efort deosebit sa mi le aduc in gradina, cumparand acele ghivece cu tufanele ca un glob, de toate culorile, care impanzesc in perioada asta marginile de drumuri nationale. Am cumparat casa si cu ceva tufanele in curte, plus aster, le urmaresc evolutia si expansiunea, mi-e mila de ele cand le prinde zapada, le mai aduc in casa in vaza, ca-mi place cum miros, dar nu-mi fac inima "sa cante". Ce ti-e si cu fixatiile astea din copilarie ...

Anul asta nu m-am mai dat peste cap cu conservaraia. Vad la toate fetele pe bloguri cat de vrednice sunt/au fost, dar eu voi face nota discordanta. Mai am in beci muraturi de anul trecut! Dulceturi de acum doi, poate chiar trei ani! Compoturi de anul trecut ... Din cauza raului de inaltime eu nu pot cobori in beci, asa ca gestionez borcanele din amintiri si din cauza asta mare parte din ele raman nemancate. Pacat de ele, de munca mea, asa ca anul asta voi face ce-am facut pana sa am casa: nu voi mai pune nimic. Am facut o singura tura de dulceata de prune, niste nectar de piersici si de pere (prima oara-n viata mea, sper sa tina peste iarna) si poate o sa pun niste castraveti in saramura. Stiu, nu da bine o astfel de marturisire, dar o fac ca sa stiu peste timp de ce n-am ce manca :))

Am inceput sa tin post miercurea si vinerea si e o experienta inedita pentru mine. Cele mai mari probleme le am cu pachetul pentru servici. Voi, cele care tineti post, ce mancati la servici?

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Buruiana anului 2014

Cu ceva postari in urma va intrebam daca stiti ce buruiana e intr-o poza si cum scap de ea:
Am aflat care-i e numele: Potentilla reptans L., iar denumirea populara e Cinci degete.
Cum am aflat? Cu ajutorul lui goagal mai intai, care m-a condus apoi pe un Determinator de buruieni. Dupa ce am bifat pe-acolo una si alta, dupa ce am ales fel si fel de caracteristici ale buruienii in cauza, am obtinut rezultatul unic - Potentilla reptans L. Pe un alt site am gasit ca aceasta planta face parte dintr-o grupa H2 – Buruieni perene cu tulpini repente (stolonifere): Glechoma hederacea,
Potentilla reptans, Ranunculus repens, Trifolium repens etc. Pun toate astea aici pentru ca inca mai caut o modalitate eficienta de a o starpi.
La sugestia voastra din postarea anteroara, am stropit buruiana cu otet, aproape in fiecare zi cu soare. S-au uscaaaat  ... mariii uscaaaat ... tati frunzili, de am facut un dans al bucuriei in jurul stratului invadat cu - de-acum mortaciunea. Iat-o intr-o faza in care am avut chef s-o pozez, dar sa stiti ca ea a aratat si  mai rau de-atat, de ziceai c-a trecut parjolul peste ea (cand, de fapt, trecuse doar otet PUR cu niste detergent de vase in el):
 
Si zic gataaa, fratioare, i-am venit de hac netrebnicei! Cat a tinut caldura, praf s-a facut din frunzele invazivei.
Ei, dar cum o minune nu tine mai mult de trei zile, pacostea asta este acum de un verde crud - verde crud [...] te mai vad, te mai aud - ca tot ce-i viu in gradina mea in materie de vegetale paleste de invidie. Parca le si aud "Mda, ia uite, aleia i-a dat cu ingrasamant, a avut grija de ea si acum ia uite ce bine-arata! Pe noi nici nu ne baga-n seama, ne mai da in cap cu cate-o imputiciune din aia de urzica si atat! Si de la noi mai are si pretentii!".
Nu mai am chef "s-o trag in poza", dar credeti-ma pe cuvant, e prospera tare buruiana asta cu degete si ma oftic de nu mai pot.
Nu stiu nici cum sa o starpesc, dar ma gandesc serios ca in toamna asta sa sap foarte adanc acel strat, scotand tot ce mai am prin el ca plante si cred ca o sa ma duc la o fitofarmacie sa-mi dea un ierbicid serios, ceva, sa scald pamantul cu el, caci pe creier imi sta nenorocita asta de buruiana.

Cautand eu pozele cu ea, am dat si peste altele, pe care nu vi le-am aratat la timpul lor. O fac acum, chiar daca nu mai e de actualitate. Asadar, m-am pomenit pe acelasi strat cu o alta planta, pe care nu-mi amintesc s-o fi cumparat, care nu arata chiar a floare de gradina, dar care nici buruiana get-beget nu pare sa fie. Mai mult decat atat, m-am gandit ca poate deveni chiar decorativa daca se dezvolta mai bine, asa ca am lasat-o sa vad ce stie sa  faca. N-a facut nimic, dar v-o prezint*):
Si tot din gasca buruienilor pot sa zic ca face parte si patlagina. O am prin curte de multa vreme, dar anul asta una, situata mai sub umbra de trandafiri si pomi, s-a intrecut pe sine intr-un mare fel. A facut niste frunze, fratilor, absolut gigantice! Am crezut ca e o patlagina mutant. Mi s-a spus, insa, ca nu, ca unele stiu sa screasca si asa de mari, daca au conditii propice. Asta a mea se pare ca a avut. Din poza nu reiese prea bine, dar credeti-ma ca era cat o farfurie de friptura:


Voi ati mai vazut patlagina asa de mare? O fi normala?
*) Editare in iulie 2015: e Nepeta. Am uitat ca am cumparat-o, dar oricum n-o mai am, caci au murit cam toate plantele de pe acel strat, mai ales dupa ce am dat cu erbicid.
UPDATE: cimbrul si cimbrisorul si Nepeta au disparut in 2016.

miercuri, 10 septembrie 2014

Cum putem s-o ajutam pe Ella?

Fratele Ellei a ajuns intr-un moment dificil al vietii si are nevoie de ajutor:

http://ella-anghel.blogspot.ro/2014/09/am-nevoie-de-voi.html

Dincolo de orice alte cuvinte, v-as ruga sa popularizati si voi mesajul, poate reusim sa facem rost de niste sange pentru acest om.

Pe Ella o stiti, e un om absolut minunat si sunt sigura ca, daca a cerut ajutorul, este intr-o situatie in care char are nevoie.